opțiuni
  • info

3 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conclus sn [At: ODOBESCU, S. I, 491 / V: (înv) ~uz / Pl: ~uri / E: lat conclusum] (Trs; Jur; ltm) Hotărâre a unei adunări.

CONCLUDE, conclud, vb. III. Tranz. (Rar) A conchide, a încheia. – Din lat., it. concludere.

CONCLUDE, conclud, vb. III. Tranz. (Rar) A conchide, a încheia. – Din lat., it. concludere.

conclude vt [At: DEX2 / Pzi: conclud / E: lat, it concludere] (Rar) 1-8 A conchide (1-8).

concluz sn vz conclus

CONCLUDE vb. III. tr. A conchide. [P.i. conclud. / < lat., it. concludere].

CONCLUDE vb. tr. a conchide. (< lat., it. concludere)

A CONCLUDE conclud tranz. rar A termina, trăgând o concluzie; a conchide; a concluziona. /<lat. concludere

*conclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. con-clúdere, d. clúdere, a închide. V. închid, cheĭe). Termin, finesc, încheĭ. Scot o concluziune. V. intr. Daŭ concluziunĭ. Opinez: a conclude pentru cea maĭ gravă pedeapsă. – Fals conchid, după cum ar fi fals exchid îld. exclud.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

conclude (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conclud, 2 sg. concluzi, 3 sg. conclude; conj. prez. 1 sg. să conclud, 3 să concludă; ger. concluzând; part. conclus

conclude (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conclud; conj. prez. 3 să concludă; ger. concluzând; part. conclus

conclude vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conclud; conj. prez. 3 sg. și pl. concludă; ger. concluzând; part. conclus

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

concluș, conclușuri, s.n. (înv.) încheiere, hotărâre, decizie a unei adunări.

Intrare: conclus
conclus participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conclus
  • conclusul
  • conclusu‑
  • conclusă
  • conclusa
plural
  • concluși
  • conclușii
  • concluse
  • conclusele
genitiv-dativ singular
  • conclus
  • conclusului
  • concluse
  • conclusei
plural
  • concluși
  • conclușilor
  • concluse
  • concluselor
vocativ singular — —
plural — —
concluz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: conclude
verb (VT628)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conclude
  • concludere
  • conclus
  • conclusu‑
  • concluzând
  • concluzându‑
 singular plural
  • conclude
  • concludeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conclud
 (să)
  • conclud
  • concludeam
  • conclusei
  • conclusesem
a II-a (tu)
  • concluzi
 (să)
  • concluzi
  • concludeai
  • concluseși
  • concluseseși
a III-a (el, ea)
  • conclude
 (să)
  • concludă
  • concludea
  • concluse
  • conclusese
plural I (noi)
  • concludem
 (să)
  • concludem
  • concludeam
  • concluserăm
  • concluseserăm
  • conclusesem
a II-a (voi)
  • concludeți
 (să)
  • concludeți
  • concludeați
  • concluserăți
  • concluseserăți
  • concluseseți
a III-a (ei, ele)
  • conclud
 (să)
  • concludă
  • concludeau
  • concluseră
  • concluseseră
Intrare: concluș
concluș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conclude, concludverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.