6 definiții pentru conclus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conclús sn [At: ODOBESCU, S. I, 491 / V: (înv) ~úz / Pl: ~uri / E: lat conclusum] (Trs; Jur; ltm) Hotărâre a unei adunări.

CONCLÚDE, conclúd, vb. III. Tranz. (Rar) A conchide, a încheia. – Din lat., it. concludere.

CONCLÚDE vb. III. tr. A conchide. [P.i. conclúd. / < lat., it. concludere].

A CONCLÚDE conclúd tranz. rar A termina, trăgând o concluzie; a conchide; a concluziona. /<lat. concludere

*conclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. con-clúdere, d. clúdere, a închide. V. închid, cheĭe). Termin, finesc, încheĭ. Scot o concluziune. V. intr. Daŭ concluziunĭ. Opinez: a conclude pentru cea maĭ gravă pedeapsă. – Fals conchid, după cum ar fi fals exchid îld. exclud.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conclúde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conclúd; conj. prez. 3 sg. și pl. conclúdă; ger. concluzând; part. conclús

Intrare: conclus
conclus participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conclus
  • conclusul
  • conclusu‑
  • conclu
  • conclusa
plural
  • concluși
  • conclușii
  • concluse
  • conclusele
genitiv-dativ singular
  • conclus
  • conclusului
  • concluse
  • conclusei
plural
  • concluși
  • conclușilor
  • concluse
  • concluselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)