10 definiții pentru concină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concină1 sf [At: ALECSANDRI T. 48 / Pl: ~ni / E: vsl кончина] 1 (Mol) Sfârșit. 2 (Gmț; îe) Bată-l ~na (sau lovi-te-ar ~nile) Formulă de blestem.

concină2 sf [At: FILIMON, O. II, 325 / V: (îvp) ~nțină / A și: conci~ / Pl: ~ne / E: ngr ϰονεστνα] (Îvp) 1 Joc cu 52 de cărți nedefinit mai îndeaproape. 2 (Îs) ~na mare Decarul de caro. 3 (Îs) ~na mică Doi de treflă.

CONCÍNĂ, concine, s. f. Numele unui joc de cărți. – Din ngr. kontsina.

CONCÍNĂ, concine, s. f. Numele unui joc de cărți. – Din ngr. kontsina.

CONCÍNĂ, concine, s. f. Numele unui joc de cărți. Să facem împreună partida noastră de concină. ALECSANDRI, T. 1197.

CONCÍNĂ ~e f. rar Joc de cărți la care sunt folosite toate cărțile. /<ngr. kontsina

concină f. Mold. 1. un fel de joc în cărți foarte comun: om face o partidă de mărieș sau o concină? Al.; 2. fam. (ca blestem ușor): bată-l concină! AL. [Slav, KONČINA, sfârșit].

*cóncină f., pl. ĭ (vsl. kónĭčina, sfîrșit, moarte. V. concenie). Bată-l cóncina, un blestem glumeț: De harnic, era harnic. Dar ce folos, bată-l cóncina! (Șez. 33, 21). – Și concínă, pl. ĭ și e (rus. končina, sfîrșit, moarte, de unde și ngr. kontsina, jocu conciniĭ). Un joc de cărțĭ foarte simplu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concínă (joc de cărți) s. f., g.-d. art. concínei; pl. concíne

concínă (joc de cărți) s. f., g.-d. art. concínei; pl. concíne

Intrare: concină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conci
  • concina
plural
  • concine
  • concinele
genitiv-dativ singular
  • concine
  • concinei
plural
  • concine
  • concinelor
vocativ singular
plural

concină

  • 1. Numele unui joc de cărți.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Să facem împreună partida noastră de concină. ALECSANDRI, T. 1197.
      surse: DLRLC

etimologie: