10 definiții pentru conciliatorism

conciliatorísm sn [At: DA / P: ~li-a~ / Pl: ~e / E: conciliator + -ism] 1-2 Atitudine conciliatoare (1-2). 3-4 Acțiune concilatoare (1-2).

CONCILIATORÍSM s. n. Atitudine, acțiune conciliatoare. ♦ Împăciuitorism. [Pr.: -li-a-] – Conciliator + suf. -ism.

CONCILIATORÍSM s. n. Atitudine, acțiune conciliatoare. ♦ Împăciuitorism. [Pr.: -li-a-] – Conciliator + suf. -ism.

conciliatorísm (-li-a-) s. n.

conciliatorísm s. n. (sil. -li-a-)

CONCILIATORÍSM s. v. împăciuitorism.

CONCILIATORÍSM s.n. Atitudine, acțiune conciliatoare; împăciuitorism, oportunism. [Pron. -li-a-. / < it. conciliatorismo].

CONCILIATORÍSM s. n. atitudine, acțiune conciliatoare. ◊ împăciuitorism. (<it. conciliatorismo)

CONCILIATORÍSM n. rar Atitudine conciliatoare; împăciuitorism. [Sil. -li-a-] /con-ciliator + suf. ~ism


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONCILIATORÍSM s. împăciuitorism. (~ unor oportuniști.)

Intrare: conciliatorism
conciliatorism substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conciliatorism conciliatorismul
plural
genitiv-dativ singular conciliatorism conciliatorismului
plural
vocativ singular
plural