9 definiții pentru conciliatorism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conciliatorísm sn [At: DA / P: ~li-a~ / Pl: ~e / E: conciliator + -ism] 1-2 Atitudine conciliatoare (1-2). 3-4 Acțiune concilatoare[1] (1-2).

  1. Termen ce nu figurează în dicționar! — gall

CONCILIATORÍSM s. n. Atitudine, acțiune conciliatoare. ♦ Împăciuitorism. [Pr.: -li-a-] – Conciliator + suf. -ism.

CONCILIATORÍSM s. n. Atitudine, acțiune conciliatoare. ♦ Împăciuitorism. [Pr.: -li-a-] – Conciliator + suf. -ism.

CONCILIATORÍSM s.n. Atitudine, acțiune conciliatoare; împăciuitorism, oportunism. [Pron. -li-a-. / < it. conciliatorismo].

CONCILIATORÍSM s. n. atitudine, acțiune conciliatoare. ◊ împăciuitorism. (<it. conciliatorismo)

CONCILIATORÍSM n. rar Atitudine conciliatoare; împăciuitorism. [Sil. -li-a-] /con-ciliator + suf. ~ism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conciliatorísm (-li-a-) s. n.

conciliatorísm s. n. (sil. -li-a-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCILIATORÍSM s. v. împăciuitorism.

CONCILIATORISM s. împăciuitorism. (~ unor oportuniști.)

Intrare: conciliatorism
  • silabație: -li-a-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conciliatorism
  • conciliatorismul
  • conciliatorismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • conciliatorism
  • conciliatorismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conciliatorism

  • 1. Atitudine, acțiune conciliatoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Conciliator + sufix -ism.
    surse: DEX '98 DEX '09