12 definiții pentru concesiv

concesív, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, P. V. 13 / Pl: ~i, ~e / E: fr concessif] 1 Care face concesii (3). 2 (Gnu; îs) Propoziție ~ă Propoziție subordonată, introdusă prin deși, cu toate că, măcar că, arătând că cele spuse în propoziția principală ar putea să nu se întâmple dintr-o cauză oarecare (indicată tocmai de propoziția concesivă) și totuși se întâmplă.

CONCESÍV, -Ă, concesivi, -e, adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă = propoziție subordonată care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. – Din fr. concessif, lat. concessivus.

CONCESÍV, -Ă, concesivi, -e, adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă = propoziție subordonată care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. – Din fr. concessif, lat. concessivus.

CONCESÍV, -Ă, concesivi, -e, adj. (Mai ales în expr.) Propoziție concesivă = propoziție subordonată (introdusă prin conjuncțiile «deși», «cu toate că», «măcar că») care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. Conjuncția «deși» este o conjuncție concesivă.

concesív adj. m., pl. concesívi; f. concesívă, pl. concesíve

concesív adj. m., pl. concesívi; f. sg. concesívă, pl. concesíve

CONCESÍV adj. indulgent, îngăduitor, tolerant, (înv.) răbdător. (Ești prea ~!)

CONCESÍV, -Ă adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza; conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. [Cf. fr. concessif, lat. concessivus].

CONCESÍV, -Ă adj. care face concesii; îngăduitor. ◊ complement circumstanțial ~ = complement care exprimă concesia sau faptul care ar fi trebuit să împiedice realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care corespunde unui complement circumstanțial concesiv; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. (<fr. concessif, lat. concessivus)

CONCESÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de concesie; propriu concesiei. ◊ Propoziție ~ă propoziție subordonată care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza. /<fr. concessif, lat. concessivus


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONCESÍV adj. indulgent, îngăduitor, tolerant, (înv.) răbdătór. (Ești prea ~!)

CONCESÍV, -Ă adj. (cf. fr. concessif lat. concessivus): în sintagmele circumstanțial concesiv, circumstanțială concesivă și conjunctiv concesiv (v.).

Intrare: concesiv
concesiv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concesiv concesivul concesi concesiva
plural concesivi concesivii concesive concesivele
genitiv-dativ singular concesiv concesivului concesive concesivei
plural concesivi concesivilor concesive concesivelor
vocativ singular
plural