CONCENTRARE, concentrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei. 2. Însușire a atenției de a se fixa asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activități. 3. Operație de separare a mineralelor utile de cele sterile, utilizând metoda flotației, gravimetriei, magnetică etc. 4. (Chim.) Operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluție. 5. (Ec. pol.; în sintagmele) Concentrarea producției = comasare și organizare a producției în întreprinderi din ce în ce mai mari. Concentrarea capitalului = creșterea capitalului prin acumulare. 6. (În sintagma) Lagăr de concentrare = loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică considerată indezirabilă sau din motive rasiale. – V. concentra.

concentrare sf [At: MAIORESCU, D. II, 200 / Pl: ~rări / E: concentra] 1 Strângere. 2 Adunare. 3 Chemare temporară sub arme în timp de pace. 4 (Ind) Operațiune de curățare a minereurilor de impurități și de îmbogățire a lor în substanțe minerale. 5 (Chm) Operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluție. 6 (Ecp; îs) ~a producției Comasare și organizare a producției în întreprinderei din ce în ce mai mari. 7 (Ecn; îs) ~a capitalului Creșterea capitalului prin acumulare. 8 (Îs) Lagăr de ~ Loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică socotită indezirabilă sau din motive rasiale.

CONCENTRARE, concentrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei. 2. Însușire a atenției care constă în fixarea prelungită a conștiinței asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activități și sustragerea de la altele. 3. Operație de separare a mineralelor utile de cele sterile, utilizând metoda flotației, gravimetriei, magnetică etc. 4. (Chim.) Operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluție. 5. (Ec. pol.; în sintagmele) Concentrarea producției = comasare și organizare a producției în întreprinderi din ce în ce mai mari. Concentrarea capitalului = creșterea capitalului prin acumulare. 6. (În sintagma) Lagăr de concentrare = loc izolat în care sunt închise anumite persoane pentru activitatea politică considerată indezirabilă sau din motive rasiale. – V. concentra.

CONCENTRARE, concentrări, s. f. Acțiunea de a (s e) concentra și rezultatul ei. Strîngere, adunare, acumulare într-un singur loc. Orice capital individual este o concentrare mai mare sau mai mică de mijloace de producție, cu o comandă corespunzătoare asupra unei armate mai mari sau mai mici de muncitori. MARX, C. I 560. ◊ (Ec. pol.) Concentrarea capitalului = acumularea capitalului, v. acumulare. În toate țările capitaliste, băncile, oricare ar fi varietățile legislației bancare, intensifică și grăbesc enorm procesul de concentrare a capitalului și de formare a monopolurilor. LENIN O.A.I. 773. Concentrarea producției = procesul de concentrare a producției capitaliste în întreprinderi tot mai mari, care pe o anumită treaptă a dezvoltării sale duce inevitabil la monopol. Creșterea uriașă a industriei și procesul extrem de rapid al concentrării producției în întreprinderi din ce în ce mai mari constituie una din particularitățile cele mai caracteristice ale capitalismului. LENIN, A.I 756. Guvern de concentrare= guvern format prin colaborarea mai multor partide burgheze pe baza unui program comun. Lagăr de concentrare = loc în care, în regimurile reacționare, sînt închiși și ținuți izolați de mase cetățeni progresiști sau oameni pașnici, puși în afara legilor. 2. Chemare vremelnică sub arme (a unui ostaș rezervist), în timp de pace, pentru instrucție. Soldatul uitase să strămute, dintr-o tunică în alta, toate instrumentele nichelate care alcătuiau trusa de concentrare. C. PETRESCU, I 3. Se apropia sfîrșitul concentrării, și lumea era din ce în ce mai obosită. SADOVEANU, O. VI 225. 3. Încordare (a atenției, a gîndirii etc.) într-o singură direcție. Ochii arătau o concentrare de atenție. VLAHUȚĂ, O.A. III 4. 4. (Chim.) Mărire a conținutului procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec (prin îndepărtarea parțială a celorlalți componenți sau prin adăugarea de cantități suplimentare din componentul respectiv). 5. Operație prin care se separă părțile bogate în minereuri utile dintr-un minereu brut de părțile sterile (care se elimină).

CONCENTRARE s.f. Acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei. ◊ Concentrarea producției = reunire a mai multor întreprinderi și organizare a producției în întreprinderi mai mari; concentrarea capitalului = acumularea capitalului; (în trecut) lagăr de concentrare = loc în care erau închiși cetățenii considerați periculoși regimului. [< concentra].

CONCENTRARE s. f. acțiunea de a (se) concentra. ◊ -a producției = reunire a mai multor întreprinderi și organizare a producției în întreprinderi mai mari; -a capitalului = acumularea capitalului; lagăr de ~ = loc în care, în regimurile reacționare, sunt închiși cetățeni considerați periculoși regimului. (<concentra)

*concentráre f. Acțiunea de a concentra. Exercițiĭ militare făcute cu rezerviștiĭ la fie-care regiment (pe cînd manevrele se fac cu maĭ multe trupe): acest soldat a făcut multe concentrărĭ. – Rar concentrațiune saŭ -áție.

CONCENTRA, concentrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) acumula într-un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct. 2. Tranz. A chema vremelnic rezerviști sub arme în timp de pace, pentru completarea pregătirii militare sau în alt scop. ♦ A strânge mai multe unități militare într-o anumită zonă. 3. Refl. A-și îndrepta întreaga atenție sau preocupare într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. Tranz. A separa dintr-un minereu brut părțile bogate în minereuri utile de părțile sterile. – Din fr. concentrer.

cocintra v vz concentra

concentra [At: BĂLCESCU, M. V. 5/10 / V: ~etra, cocin~ / Pzi: ~rez, (înv) 3 ~ră / E: fr concentrer] 1-2 vtr A (se) aduna. 3-4 vtr A (se) strânge într-un punct. 5 vt (Mil) A aduna trupele într-o regiune (amenințată). 6-7 vtr A (se) condensa într-un spațiu restrâns. 8 vr A-și aduna toată atenția, gândirea, puterile, energia, asupra unui lucru. 9 vt (Chm) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec. 10 vt (Ind) A separa dintr-un minereu brut părțile bogate în minereuri utile de părțile sterile.

concetra v vz concentra

CONCENTRA, concentrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) acumula într-un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct. 2. Tranz. A chema vremelnic, sub arme, rezerviști, în timp de pace, pentru instrucție, pentru ca aceștia să-și completeze pregătirea militară sau pentru alte motive. ♦ A strânge mai multe unități militare într-o anumită zonă. 3. Refl. A-și încorda întreaga atenție sau gândire într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. Tranz. A separa dintr-un minereu brut părțile bogate în minereuri utile de părțile sterile. – Din fr. concentrer.

CONCENTRA, concentrez, vb. I. 1. Tranz. A strînge, a aduna, a acumula într-un singur loc; a îndrepta spre un singur punct. V. converge. Războiul o dată lichidat, guvernul [R.P.R.] și-a concentrat forțele în interior, asupra problemei centrale a refacerii țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 33. ♦ Refl. Tell, în care se concentra tăria noastră, era informat de N. Bălcescu și de Ion Ghica de tot ce se petrecea. GHICA, S. 706. 2. Tranz. A chema vremelnic (pe un ostaș rezervist) sub arme, în timp de pace. În primăvara aceea, au fost concentrați opt sute de recruți – dorobanți cu schimbul – pentru instrucție. SADOVEANU, O. VI 193. Spune-mi, puică-adevărat, De cînd pe mine m-o concentrat, Cîți voinici te-o sărutat? ȘEZ. III 156. 3. Refl. A-și aținti, a-și încorda întreaga atenție, gîndire etc. într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. În faza ultimă, Eminescu devine mai puțin atent la natură. Acum se concentrează asupra propriului său suflet. IBRĂILEANU S. 127. ◊ Tranz. Se apropie cu toată atenția concentrată la prundul negru. C. PETRESCU, C. V. 38. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec (prin îndepărtarea parțială a celorlalți componenți sau prin adăugarea de cantități suplimentare din componentul respectiv). 5. A separa părțile bogate în minereuri utile dintr-un minereu de părțile sterile (care se elimină).

CONCENTRA vb. I. 1. tr., refl. A (se) strînge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un singur loc, într-un anumit centru. 2. tr. A chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire. 3. refl. A-și aținti privirea, a-și încorda atenția într-un anumit punct, către ceva; a fi absorbit de ceva. 4. tr. A mări procentul unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. tr. A separa părțile cu minereuri utile din minereul brut. [< fr. concentrer, cf. it. concentrare].

CONCENTRA vb. I. refl. a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un (singur) loc; a (se) îndrepta spre un (singur) punct. II. refl. a-și încorda atenția, gândirea într-o (singură) direcție; a fi preocupat de ceva. III. tr. 1. a chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire. 2. a mări procentul unui component într-o soluție, într-un amestec. 3. a separa părțile cu minereuri utile din minereul brut. (<fr. concentrer)

A SE CONCENTRA mă ~ez intranz. 1) A se strânge în cantitate mare (într-un singur loc). 2) A-și încorda atenția (într-o singură direcție). /<fr. concentrer

A CONCENTRA ~ez tranz. 1) A face să se concentreze. 2) (rezerviști) A mobiliza în timp de pace din diverse motive (pentru instrucție, pentru perfecționarea pregătirii militare etc.). 3) (trupe militare) A aduna într-un singur loc în scopuri strategice. 4) (auzul, atenția etc.) A aplica cu un efort într-o singură direcție. 5) chim. (soluții, lichide) A face să aibă o concentrație mai mare. /<fr. concentrer

concentrà v. 1. a reuni într’un centru: lentilele de sticlă concentrează razele solare; 2. a lua unui lichid o parte din apă ce conține: a concentra siropuri.

*concentréz v. tr. (con- și centru; fr. concentrer). Adun într’un singur punct, grămădesc: a concentra armata. Fig. A-țĭ concentra mînia, a o opri, a o ascunde. Chim. Fac maĭ gros, fac să i se evaporeze o parte din apă: a concentra un acid. V. comasez.

concentrare s. f., g.-d. art. concentrării; pl. concentrări

concentrare s. f., g.-d. art. concentrării; pl. concentrări

concentrare s. f. → centrare

concentra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. concentrez, 3 concentrează; conj. prez. 1 sg. să concentrez, 3 să concentreze

concentra (a ~) vb., ind. prez. 3 concentrează

concentra vb., ind. prez. 1 sg. concentrez, 3 sg. și pl. concentrează

CONCENTRARE s. 1. v. acumulare. 2. masare. (~ greviștilor în fața uzinei.) 3. v. comasare. 4. v. prescurtare. 5. v. concizie. 6. încordare. (~ lui se vede în privire.) 7. (IND.) îmbogățire. (~a unui mineral util.)

CONCENTRARE s. 1. acumulare, adunare, înmagazinare, strîngere. (~ de bunuri.) 2. masare. (~ greviștilor în fata uzinei.) 3. comasare, grupare. (~ a unor unități industriale de profil.) 4. prescurtare, reducere, rezumare, scurtare, (fig.) comprimare, condensare. (~ unui text.) 5. concizie, laconicitate, laconism, lapidaritate, scurtime. (~ stilului, a exprimării.) 6. încordare. (~ lui se vede în ochi.)

Concentrare ≠ dispersare

CONCENTRA vb. 1. v. acumula. 2. a (se) masa. (Trupele s-au ~ pe flancul drept.) 3. v. comasa. 4. v. prescurta. 5. a se încorda. (Se ~ pentru a urmări cele spuse.) 6. (fig.) a focaliza, a polariza. (El a ~ atenția tuturor.)

CONCENTRA vb. 1. a (se) acumula, a (se) aduna, a (se) înmagazina, a (se) strînge. (~ o mare cantitate de energie.) 2. a (se) masa. (Trupele s-au ~ pe flancul drept.) 3. a comasa, a grupa. (A ~ mai multe unități industriale de profil.) 4. a prescurta, a reduce, a rezuma, a scurta, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 5. a se încorda. (Se ~ pentru a urmări cele spuse.)

A concentra ≠ a desconcentra, a dilua

A (se) concentra ≠ a (se) dispersa, a (se) împrăștia