3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concenire sf [At: BIBLIA (1688) 358b / Pl: ~ri / E: conceni] (Înv) 1 Distrugere. 2 Încetare. 3 Nimicire. 4 Sfârșire. 5 Moarte.

concení [At: DOSOFTEI, V. S. 3b / V: ~nciní / Pzi: ~nésc / E: vsl коньчанъ] 1 vt (Îvr) A distruge. 2 vt A pune capăt. 3 vt A face să dispară Si: a extermina, a nimici, a prăpădi, a ruina. 4 vr A se sfârși. 5 vr A muri.

concenit2, ~ă a [At: I. CR. V, 374 / Pl: ~iți, ~e / E: conceni] (Reg) 1 Nenorocit. 2 Care a păcătuit. 3 Afurisit.

concenit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: conceni] (Înv) 1-5 Concenire (1-5).

CONCENÍ, concenesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A nimici, a prăpădi. – Slav (v. sl. koničati).

concenì v. a extermina, a prăpădi: vom conceni și pe frații tăi ISP. [Tras din concenie].

concenésc v. tr. (vsl. koničati, a fini și konĭčina, sfîrșit. V. concenie, concină). Vechĭ. Sfîrșesc, împlinesc. Extermin, ucid.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCENÍ vb. v. distruge, extermina, masacra, măcelări, nimici, prăpădi, stârpi.

conceni vb. v. DISTRUGE. EXTERMINA. MASACRA. MĂCELĂRI. NIMICI. PRĂPĂDI. STÎRPI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

concení (-nésc, -ít), vb. – A distruge, a anihila, a suprima. Sl. konĭčati „a termina”, part. konĭčanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; DAR). Din aceeași familie sl. face parte concină, s. f. (moarte), din sl. končina; și coneț, s. n. (sfîrșit; moarte), înv., din sl. konĭcĭ; Bucov., conță, s. f. (resturi de pînză), din rut. konec.Der. concenie, s. f. (înv., sfîrșit, deces), din sl. konĭčanije; comcină, s. f. (joc de cărți), mr. cunțină, din ngr. ϰοντσνα (Gáldi 167), care la rîndul său provine din sl. končina menționat.

Intrare: concenire
concenire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: conceni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conceni
  • concenire
  • concenit
  • concenitu‑
  • concenind
  • concenindu‑
singular plural
  • concenește
  • conceniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concenesc
(să)
  • concenesc
  • conceneam
  • concenii
  • concenisem
a II-a (tu)
  • concenești
(să)
  • concenești
  • conceneai
  • conceniși
  • conceniseși
a III-a (el, ea)
  • concenește
(să)
  • concenească
  • concenea
  • conceni
  • concenise
plural I (noi)
  • concenim
(să)
  • concenim
  • conceneam
  • concenirăm
  • conceniserăm
  • concenisem
a II-a (voi)
  • conceniți
(să)
  • conceniți
  • conceneați
  • concenirăți
  • conceniserăți
  • conceniseți
a III-a (ei, ele)
  • concenesc
(să)
  • concenească
  • conceneau
  • conceni
  • conceniseră
Intrare: concenit
concenit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concenit
  • concenitul
  • concenitu‑
  • conceni
  • concenita
plural
  • conceniți
  • conceniții
  • concenite
  • concenitele
genitiv-dativ singular
  • concenit
  • concenitului
  • concenite
  • concenitei
plural
  • conceniți
  • conceniților
  • concenite
  • concenitelor
vocativ singular
plural
concenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concenire
  • concenirea
plural
  • conceniri
  • concenirile
genitiv-dativ singular
  • conceniri
  • concenirii
plural
  • conceniri
  • concenirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)