7 definiții pentru conceni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concení [At: DOSOFTEI, V. S. 3b / V: ~nciní / Pzi: ~nésc / E: vsl коньчанъ] 1 vt (Îvr) A distruge. 2 vt A pune capăt. 3 vt A face să dispară Si: a extermina, a nimici, a prăpădi, a ruina. 4 vr A se sfârși. 5 vr A muri.

CONCENÍ, concenesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A nimici, a prăpădi. – Slav (v. sl. koničati).

concenì v. a extermina, a prăpădi: vom conceni și pe frații tăi ISP. [Tras din concenie].

concenésc v. tr. (vsl. koničati, a fini și konĭčina, sfîrșit. V. concenie, concină). Vechĭ. Sfîrșesc, împlinesc. Extermin, ucid.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCENÍ vb. v. distruge, extermina, masacra, măcelări, nimici, prăpădi, stârpi.

conceni vb. v. DISTRUGE. EXTERMINA. MASACRA. MĂCELĂRI. NIMICI. PRĂPĂDI. STÎRPI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

concení (-nésc, -ít), vb. – A distruge, a anihila, a suprima. Sl. konĭčati „a termina”, part. konĭčanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; DAR). Din aceeași familie sl. face parte concină, s. f. (moarte), din sl. končina; și coneț, s. n. (sfîrșit; moarte), înv., din sl. konĭcĭ; Bucov., conță, s. f. (resturi de pînză), din rut. konec.Der. concenie, s. f. (înv., sfîrșit, deces), din sl. konĭčanije; comcină, s. f. (joc de cărți), mr. cunțină, din ngr. ϰοντσνα (Gáldi 167), care la rîndul său provine din sl. končina menționat.

Intrare: conceni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conceni
  • concenire
  • concenit
  • concenitu‑
  • concenind
  • concenindu‑
singular plural
  • concenește
  • conceniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • concenesc
(să)
  • concenesc
  • conceneam
  • concenii
  • concenisem
a II-a (tu)
  • concenești
(să)
  • concenești
  • conceneai
  • conceniși
  • conceniseși
a III-a (el, ea)
  • concenește
(să)
  • concenească
  • concenea
  • conceni
  • concenise
plural I (noi)
  • concenim
(să)
  • concenim
  • conceneam
  • concenirăm
  • conceniserăm
  • concenisem
a II-a (voi)
  • conceniți
(să)
  • conceniți
  • conceneați
  • concenirăți
  • conceniserăți
  • conceniseți
a III-a (ei, ele)
  • concenesc
(să)
  • concenească
  • conceneau
  • conceni
  • conceniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)