15 definiții pentru comutator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMUTATOR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui; întrerupător, șaltăr. – Din fr. commutateur.

COMUTATOR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui; întrerupător, șaltăr. – Din fr. commutateur.

comutator, ~oare [At: PONI, F. 299 / Pl: ~oare / E: comuta + -tor] 1 a Care comută (1). 2 a Prin care se comută (1). 3 sn (Teh) Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric, pentru schimbarea direcției lui Si: întrerupător, șaltăr.

COMUTATOR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui. V. întrerupător.

COMUTATOR s.n. Dispozitiv pentru inversarea sensului unui curent electric sau pentru schimbarea unui sistem de conexiuni prin altul; întrerupător; șaltăr. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. commutateur].

COMUTATOR s. n. dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei de curent electric ori pentru modificarea succesivă a conexiunilor mai multor circuite; întrerupător; șaltăr. (<fr. commutateur)

COMUTATOR ~oare n. 1) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric sau a conexiunilor între circuite; întrerupător. ~ automat. 2) Stație de telefoane care face legătură între numerele ce se află în cadrul ei. /<fr. commutateur

comutator n. Fiz. aparat destinat a schimba direcțiunea unui curent electric.

*comutatór n., pl. oare (d. comut). Aparat de schimbat direcțiunea curenților electricĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comutator (întrerupător) s. n., pl. comutatoare

comutator (întrerupător) s. n., pl. comutatoare

comutator (întrerupător) s. n., pl. comutatoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMUTATOR s. (FIZ.) întrerupător, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COMUTATÓR (< fr.) s. n. Dispozitiv electromecanic sau electronic care poate realiza operația de comutare (1). ◊ C. electronic = aparat electronic care permite observarea independentă a două curbe pe ecranul unui osciloscop catodic cu un singur fascicul de electroni.

Intrare: comutator
comutator1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comutator
  • comutatorul
  • comutatoru‑
plural
  • comutatoare
  • comutatoarele
genitiv-dativ singular
  • comutator
  • comutatorului
plural
  • comutatoare
  • comutatoarelor
vocativ singular
plural
comutator2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comutator
  • comutatorul
  • comutatoru‑
plural
  • comutatori
  • comutatorii
genitiv-dativ singular
  • comutator
  • comutatorului
plural
  • comutatori
  • comutatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comutator, comutatoaresubstantiv neutru

  • 1. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Stație de telefoane care face legătură între numerele ce se află în cadrul ei. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.