2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comutatoare sf [At: DEX2 / Pl: ~ori / E: comuta + -toare] Mașină electrică folosită pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers.

COMUTATOÁRE, comutatori, s. f. Mașină electrică folosită pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers. – Comuta + suf. -toare.

COMUTATOÁRE, comutatori, s. f. Mașină electrică folosită pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers. – Comuta + suf. -toare.

COMUTATOÁRE s.f. Mașină electrică, de construcție specială, care transformă curentul continuu în curent alternativ sau invers. [< comuta, după fr. commutatrice].

COMUTATOÁRE s. f. convertizor (3) care transformă curentul continuu în curent alternativ și invers. (după fr. commutatrice)

COMUTATOÁRE ~ f. Mașină electrică care transformă curentul alternativ în continuu și invers. /a comuta + suf. ~toare

comutator, ~oare [At: PONI, F. 299 / Pl: ~oare / E: comuta + -tor] 1 a Care comută (1). 2 a Prin care se comută (1). 3 sn (Teh) Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric, pentru schimbarea direcției lui Si: întrerupător, șaltăr.

COMUTATÓR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui; întrerupător, șaltăr. – Din fr. commutateur.

COMUTATÓR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui; întrerupător, șaltăr. – Din fr. commutateur.

COMUTATÓR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui. V. întrerupător.

COMUTATÓR s.n. Dispozitiv pentru inversarea sensului unui curent electric sau pentru schimbarea unui sistem de conexiuni prin altul; întrerupător; șaltăr. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. commutateur].

COMUTATÓR s. n. dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei de curent electric ori pentru modificarea succesivă a conexiunilor mai multor circuite; întrerupător; șaltăr. (<fr. commutateur)

COMUTATÓR ~oáre n. 1) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric sau a conexiunilor între circuite; întrerupător. ~ automat. 2) Stație de telefoane care face legătură între numerele ce se află în cadrul ei. /<fr. commutateur

comutator n. Fiz. aparat destinat a schimba direcțiunea unui curent electric.

*comutatór n., pl. oare (d. comut). Aparat de schimbat direcțiunea curenților electricĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comutatoáre (mașină electrică) s. f., g.-d. art. comutatórii; pl. comutatóri

comutatoáre (mașină electrică) s. f., g.-d. art. comutatórii; pl. comutatóri

comutatór (întrerupător) s. n., pl. comutatoáre

comutatór (întrerupător) s. n., pl. comutatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMUTATÓR s. v. întrerupător.

COMUTATOR s. (FIZ.) întrerupător, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.)

arată toate definițiile

Intrare: comutatoare
comutatoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comutatoare
  • comutatoarea
plural
  • comutatori
  • comutatorile
genitiv-dativ singular
  • comutatori
  • comutatorii
plural
  • comutatori
  • comutatorilor
vocativ singular
plural
Intrare: comutator
comutator1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comutator
  • comutatorul
  • comutatoru‑
plural
  • comutatoare
  • comutatoarele
genitiv-dativ singular
  • comutator
  • comutatorului
plural
  • comutatoare
  • comutatoarelor
vocativ singular
plural
comutator2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comutator
  • comutatorul
  • comutatoru‑
plural
  • comutatori
  • comutatorii
genitiv-dativ singular
  • comutator
  • comutatorului
plural
  • comutatori
  • comutatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comutatoare

  • 1. Mașină electrică folosită pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Comuta + sufix -toare.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

comutator

  • 1. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: întrerupător șaltăr
  • 2. Stație de telefoane care face legătură între numerele ce se află în cadrul ei.
    surse: NODEX

etimologie: