2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

comutatoáre sf [At: DEX2 / Pl: ~óri / E: comuta + -toare] Mașină electrică folosită pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers.

COMUTATOÁRE, comutatori, s. f. Mașină electrică folosită pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers. – Comuta + suf. -toare.

COMUTATOÁRE, comutatori, s. f. Mașină electrică folosită pentru transformarea curentului alternativ în curent continuu și invers. – Comuta + suf. -toare.

comutatoáre (mașină electrică) s. f., g.-d. art. comutatórii; pl. comutatóri

comutatoáre (mașină electrică) s. f., g.-d. art. comutatórii; pl. comutatóri

COMUTATOÁRE s.f. Mașină electrică, de construcție specială, care transformă curentul continuu în curent alternativ sau invers. [< comuta, după fr. commutatrice].

COMUTATOÁRE s. f. convertizor (3) care transformă curentul continuu în curent alternativ și invers. (după fr. commutatrice)

COMUTATOÁRE ~ f. Mașină electrică care transformă curentul alternativ în continuu și invers. /a comuta + suf. ~toare

comutatór, ~oáre [At: PONI, F. 299 / Pl: ~oáre / E: comuta + -tor] 1 a Care comută (1). 2 a Prin care se comută (1). 3 sn (Teh) Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric, pentru schimbarea direcției lui Și: întrerupător, șaltăr.

COMUTATÓR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui; întrerupător, șaltăr. – Din fr. commutateur.

COMUTATÓR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui; întrerupător, șaltăr. – Din fr. commutateur.

COMUTATÓR, comutatoare, s. n. Dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei prin care trece un curent electric sau pentru schimbarea direcției lui. V. întrerupător.

comutatór (întrerupător) s. n., pl. comutatoáre

comutatór (întrerupător) s. n., pl. comutatoáre

COMUTATÓR s. v. întrerupător.

COMUTATÓR s.n. Dispozitiv pentru inversarea sensului unui curent electric sau pentru schimbarea unui sistem de conexiuni prin altul; întrerupător; șaltăr. [Pl. -oare (s.m.) -ori. / < fr. commutateur].

COMUTATÓR s. n. dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei de curent electric ori pentru modificarea succesivă a conexiunilor mai multor circuite; întrerupător; șaltăr. (<fr. commutateur)

COMUTATÓR ~oáre n. 1) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric sau a conexiunilor între circuite; întrerupător. ~ automat. 2) Stație de telefoane care face legătură între numerele ce se află în cadrul ei. /<fr. commutateur

comutator n. Fiz. aparat destinat a schimba direcțiunea unui curent electric.

*comutatór n., pl. oare (d. comut). Aparat de schimbat direcțiunea curenților electricĭ.

Intrare: comutatoare
comutatoare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comutatoare comutatoarea
plural comutatori comutatorile
genitiv-dativ singular comutatori comutatorii
plural comutatori comutatorilor
vocativ singular
plural
Intrare: comutator (pl. comutatoare)
comutator (pl. comutatoare) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comutator comutatorul
plural comutatoare comutatoarele
genitiv-dativ singular comutator comutatorului
plural comutatoare comutatoarelor
vocativ singular
plural