9 definiții pentru comuniune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMUNIÚNE, comuniuni, s. f. 1. Legătură puternică, unire strânsă. 2. Unitate a celor care au aceeași credință. 3. (Bis.) Împărtășanie, euharistie. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. communion, lat. communio, -onis.

comuniune sf [At: IORGA, L. II, 5 / P: ~ni-u~ / Pl: ~ni / E: fr communion, lat communio, -onis] 1 Legătură puternică Si: unire. 2 Totalitate a celor care profesează aceeași credință Si: comunitate (4). 3 (Bis) Împărtășanie.

COMUNIÚNE, comuniuni, s. f. 1. Legătură puternică, unire strânsă. 2. (Bis.) Împărtășanie, euharistie. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. communion, lat. communio, -onis.

COMUNIÚNE, comuniuni, s. f. Legătură trainică, unire strînsă. Prietenia e încredere reciprocă, e comuniune între suflete. IBRĂILEANU, A. 114. – Pronunțat: -ni-u-.

COMUNIÚNE s.f. 1. Legătură, unire trainică, strânsă. 2. (Bis.) Momentul împărtășaniei; primirea împărtășaniei. [< lat. bis. communio, cf. fr. communion].

COMUNIÚNE s. f. 1. legătură trainică, unire strânsă. 2. euharistie. (<fr. communion, lat. communio)

COMUNIÚNE ~i f. Legătură trainică între oameni; coeziune internă durabilă. [Sil. -ni-u-] /<fr. communion


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comuniúne (-ni-u-) s. f., g.-d. art. comuniúnii; pl. comuniúni

Intrare: comuniune
comuniune substantiv feminin
  • silabație: -ni-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comuniune
  • comuniunea
plural
  • comuniuni
  • comuniunile
genitiv-dativ singular
  • comuniuni
  • comuniunii
plural
  • comuniuni
  • comuniunilor
vocativ singular
plural

comuniune

etimologie: