opțiuni
  • info

11 definiții pentru comunicativitate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMUNICATIVITATE s. f. Însușirea de a fi comunicativ. – Comunicativ + suf. -itate.

COMUNICATIVITATE s. f. Însușirea de a fi comunicativ. – Comunicativ + suf. -itate.

comunicativitate sf [At: DA ms / E: comunicativ + -itate] 1 Stabilire cu ușurință a legăturii cu ceilalți Si: expansivitate, sociabilitate. 2 Transmitere cu ușurință de la o persoană la alta a unei idei etc.

COMUNICATIVITATE s. f. Însușirea de a fi comunicativ.

COMUNICATIVITATE s.f. Însușirea de a fi comunicativ. [< comunicativ + -itate].

COMUNICATIVITATE s. f. însușirea de a fi comunicativ. (<comunicativ + -itate)

*comunicativitáte f. (d. communicativ). Calitatea de a fi comunicativ, expansivitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comunicativitate s. f., g.-d. art. comunicativității

comunicativitate s. f., g.-d. art. comunicativității

comunicativitate s. f., g.-d. art. comunicativității

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMUNICATIVITATE s. v. sociabilitate.

COMUNICATIVITATE s. expansivitate, sociabilitate. (~ unei persoane.)

Intrare: comunicativitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comunicativitate
  • comunicativitatea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • comunicativități
  • comunicativității
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comunicativitatesubstantiv feminin

etimologie:
  • Comunicativ + sufix -itate. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.