6 definiții pentru comuniantă
Explicative DEX
COMUNIANT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.
COMUNIANT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
COMUNIANT, -Ă s.m.f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMUNIANT, -Ă s. m. f. cel care primește, sau care face comuniunea (2). (<fr. communiant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- acțiuni
Ortografice DOOM
comuniantă (desp. -ni-an-) s. f., g.-d. art. comuniantei; pl. comuniante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comuniantă (-ni-an-) s. f., g.-d. art. comuniantei; pl. comuniante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comuniantă s. f. (sil. -ni-an-), pl. comuniante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ni-an-tă
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
comuniant, comunianțisubstantiv masculin comuniantă, comuniantesubstantiv feminin
etimologie:
- communiant MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.