5 definiții pentru comuniantă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.

COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.

COMUNIÁNT, -Ă s.m.f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].

COMUNIÁNT, -Ă s. m. f. cel care primește, sau care face comuniunea (2). (<fr. communiant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comuniántă (-ni-an-) s. f., g.-d. art. comuniántei; pl. comuniánte

comuniántă s. f. (sil. -ni-an-), pl. comuniánte

Intrare: comuniantă
comuniantă substantiv feminin
  • silabație: -ni-an-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comuniantă
  • comunianta
plural
  • comuniante
  • comuniantele
genitiv-dativ singular
  • comuniante
  • comuniantei
plural
  • comuniante
  • comuniantelor
vocativ singular
plural

comuniant comuniantă

  • 1. Persoană care primește comuniunea; persoană care face comuniunea.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: