9 definiții pentru comuniantă

comuniántă (-ni-an-) s. f., g.-d. art. comuniántei; pl. comuniánte

comuniántă s. f. (sil. -ni-an-), pl. comuniánte

COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.

COMUNIÁNT, -Ă, comunianți, -te, s. m. și f. Persoană care primește comuniunea (2); persoană care face comuniunea. [Pr.: -ni-ant] – Din fr. communiant.

comuniánt (-ni-ant) s. m., pl. comuniánți

comuniánt s. m. (sil. -ni-ant), pl. comuniánți

COMUNIÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].

COMUNIÁNT, -Ă s.m.f. Cel care primește comuniunea (2); cel care face comuniunea (2). [Pron. -ni-ant. / cf. fr. communiant].

COMUNIÁNT, -Ă s. m. f. cel care primește, sau care face comuniunea (2). (<fr. communiant)

Intrare: comuniantă
comuniantă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comuniantă comunianta
plural comuniante comuniantele
genitiv-dativ singular comuniante comuniantei
plural comuniante comuniantelor
vocativ singular
plural