12 definiții pentru compromițător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compromițător, ~oare a [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: compromite + -ător] 1-4 Care poate compromite (1-4) pe cineva.

COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE, compromițători, -oare, adj. Care (poate) compromite pe cineva. – Compromite + suf. -ător.

COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE, compromițători, -oare, adj. Care (poate) compromite pe cineva. – Compromite + suf. -ător.

COMPROMIȚĂTÓR, -OĂRE, compromițători, -oare, adj. Care (poate) compromite (pe cineva). Atitudine compromițătoare.

COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. De natură a compromite. [< compromite + -ător, după fr. compromettant].

COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. de natură a compromite. (<compromite + -ător)

COMPROMIȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care compromite; în stare să compromită. Opinie ~oare. Scrisoare ~oare. Om ~. Relații ~oare. /a compromite + suf. ~ător

compromițător a. ce compromite sau poate compromite: vorbe compromițătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compromițătór adj. m., pl. compromițătóri; f. sg. și pl. compromițătoáre

compromițătór adj. → promițător


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPROMIȚĂTÓR adj. degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, rușinos, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă ~oare pentru cineva.)

COMPROMIȚĂTOR adj. degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, rușinos, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă ~ pentru cineva.)

Intrare: compromițător
compromițător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compromițător
  • compromițătorul
  • compromițătoru‑
  • compromițătoare
  • compromițătoarea
plural
  • compromițători
  • compromițătorii
  • compromițătoare
  • compromițătoarele
genitiv-dativ singular
  • compromițător
  • compromițătorului
  • compromițătoare
  • compromițătoarei
plural
  • compromițători
  • compromițătorilor
  • compromițătoare
  • compromițătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

compromițător

  • 1. Care (poate) compromite pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Atitudine compromițătoare.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Compromite + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09