COMPRESIUNE, compresiuni, s. f. (Fiz.) 1. Micșorare a volumului unui corp; comprimare. 2. Fază de funcționare a unei mașini în timpul căreia fluidul din cilindrul unui motor este comprimat prin deplasarea unui piston în cilindru. 3. Stare de solicitare a unei piese sub acțiunea a două forțe egale și de sens contrar. 4. (Med.) Metodă de hemostază care constă într-o apăsare pe un vas cu leziuni. ♦ Apăsare exercitată asupra unui organ de către o tumoră, un cheag de sânge etc. [Pr.: -si-u-. – Var.: compresie s. f.] – Din fr. compression, lat. compressio, -onis.

compresie sf vz compresiune

compresiune sf [At: DA / V: ~presie / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr compression] (Fiz) 1 Micșorare a volumului unui corp Si: comprimare (1). 2 Fază de funcționare a unei mașini în timpul căreia fluidul din cilindrul unui motor este comprimat prin deplasarea unui piston în cilindru. 3 Stare de solicitare a unei piese sub acțiunea a două forțe egale și de sens contrar.

* COMPRESIUNE sf. 1 Comprimare, strîngere, micșorare prin presiune ¶ 2 📻 Mașină de ~, aparat cu care se comprimă aerul într’un vas ¶ 3 Ⓕ Împiedecarea liberei manifestări a sentimentelor [fr.].

COMPRESIUNE, compresiuni, s. f. (Fiz.) 1. Micșorare a volumului unui corp; comprimare. 2. Fază de funcționare a unei mașini în timpul căreia fluidul din cilindrul unui motor este comprimat prin deplasarea unui piston în cilindru. 3. Stare de solicitare a unei piese sub acțiunea a două forțe egale și de sens contrar. [Pr.: -si-u-. – Var.: compresie s. f.] – Din fr. compression, lat. compressio, -onis.

COMPRESIUNE, compresiuni, s. f. (Fiz.) Comprimare. – Pronunțat: -si-u-.

COMPRES, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Comprimat. [< germ. kompress].

COMPRESIE s.f. v. compresiune.

COMPRESIUNE s.f. (Fiz.) 1. Comprimare. 2. Interval de timp în care fluidul dintr-un compresor își micșorează volumul. 3. (Med.) Apăsare pe care o exercită o tumoare în dezvoltarea sa asupra unui organ sau a unui țesut vecin. [Var. compresie s.f. / cf. fr. compression, it. compressione, lat. compressio].

COMPRES, -Ă I. adj. (bot.; despre organe) comprimat. II. s. n. (poligr.) text cules compact, fără spații mari între rânduri. (< germ. kompress, (II) Kompress)

COMPRESIUNE s. f. 1. comprimare. 2. stare de solicitare a unei piese sub acțiunea a două forțe egale și de sens contrar. 3. fază de funcționare a unei mașini în timpul căreia fluidul din cilindrul motor își micșorează volumul sub acțiunea pistonului. 4. apăsare a unui vas sangvin pentru a opri o hemoragie. ◊ apăsare pe care o exercită o tumoare asupra unui organ sau țesut vecin. (<fr. compression, lat. compressio)

COMPRESIUNE ~i f. Proces de micșorare a volumului unui corp sub acțiunea unei forțe externe; comprimare. [Sil. -si-u-] /<fr. compression, lat. compressio, ~onis

compresiune f. 1. lucrarea de a comprima și efectul ei; 2. fig. constrângere morală.

*compresiúne f. (lat. compréssio, V. presiune). Acțiunea de a comprima, apăsare, îndesare. Fig. Împedecare.

compres (text tipărit) s. n.

compresiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. compresiunii; pl. compresiuni

compresiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. compresiunii; pl. compresiuni

compresiune s. f. → presiune

compresiune (i-u)

COMPRESÍE (< fr., lat.) s. f. Fază a ciclului de funcționare a unei mașini termice în care volumul amestecului de carburant se micșorează în vederea creșterii presiunii necesare arderii sau evacuării din cilindru.

COMPRESIUNE s. comprimare.

COMPRESIUNE s. (FIZ.) comprimare. (~ unui fluid.)