2 intrări
12 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPOUNDARE s. f. Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. [Pr.: -paŭn-] – Cf. compound.
COMPOUNDARE s. f. Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. [Pr.: -paŭn-] – Cf. compound.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
compoundare sf [At: DEX2 / P: ~paun~ / Pl: ~dări / E: compounda] 1 Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. 2 Grupare a două mecanisme, mașini etc., astfel încât să se asigure funcționarea lor asociată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPOUNDARE s.f. 1. Metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, bazată pe excitarea suplimentară a mașinii. 2. Adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile. [Var. compundare s.f. / < compounda].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPOUNDARE PAUN-/ s. f. 1. metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, prin excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu cel indus. 2. adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile. (după fr. compoundage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COMPOUNDA, compoundez, vb. I. Tranz. (Elt.) A face operația de compoundare. [Pr.: -paŭn-] – Din engl. compound.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPOUNDA, compoundez, vb. I. Tranz. (Elt.) A face operația de compoundare. [Pr.: -paŭn-] – Din engl. compound.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
compounda vt [At: DEX2 / P: ~paun~ / Pzi: ~dez / E: eg compound] (Elt) A grupa două mecanisme, mașini etc., astfel încât să se asigure funcționarea lor asociată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPOUNDA vb. I. tr. A face operația de compoundare. [< engl. compound].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPUNDARE s.f. v. compoundare.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
compoundare [ou pron. engl. aŭ] (desp. -poun-) s. f., g.-d. art. compoundării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
compoundare [ou pron. av] (-poun-) s. f., g.-d. art. compoundării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
compoundare s. f. [-poun- pron. -paun-]
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
compounda vb. ind. prez. 1 sg. compoundez, 3 sg. și pl. compoundează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: com-poun-da-re
- pronunție: compaŭndare
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
compoundare, compoundărisubstantiv feminin
- 1. Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile. DN
etimologie:
- compound DEX '09 DEX '98 DN
compounda, compoundezverb
- 1. A face operația de compoundare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- compound DEX '09 DEX '98 DN