opțiuni
  • info

8 definiții pentru compoundare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPOUNDARE s. f. Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. [Pr.: -paŭn-] – Cf. compound.

COMPOUNDARE s. f. Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. [Pr.: -paŭn-] – Cf. compound.

compoundare sf [At: DEX2 / P: ~paun~ / Pl: ~dări / E: compounda] 1 Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. 2 Grupare a două mecanisme, mașini etc., astfel încât să se asigure funcționarea lor asociată.

COMPOUNDARE s.f. 1. Metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, bazată pe excitarea suplimentară a mașinii. 2. Adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile. [Var. compundare s.f. / < compounda].

COMPOUNDARE PAUN-/ s. f. 1. metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, prin excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu cel indus. 2. adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile. (după fr. compoundage)

COMPUNDARE s.f. v. compoundare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

compoundare [ou pron. engl. aŭ] (desp. -poun-) s. f., g.-d. art. compoundării

compoundare [ou pron. av] (-poun-) s. f., g.-d. art. compoundării

compoundare s. f. [-poun- pron. -paun-]

Intrare: compoundare
compoundare substantiv feminin
  • silabație: com-poun-da-re info
  • pronunție: compaŭndare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compoundare
  • compoundarea
plural
  • compoundări
  • compoundările
genitiv-dativ singular
  • compoundări
  • compoundării
plural
  • compoundări
  • compoundărilor
vocativ singular —
plural —
compundare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compundare
  • compundarea
plural
  • compundări
  • compundările
genitiv-dativ singular
  • compundări
  • compundării
plural
  • compundări
  • compundărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

compoundare, compoundărisubstantiv feminin

  • 1. Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile. DN
etimologie:
  • cf. compound DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.