7 definiții pentru compoundare compundare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compoundare sf [At: DEX2 / P: ~paun~ / Pl: ~dări / E: compounda] 1 Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. 2 Grupare a două mecanisme, mașini etc., astfel încât să se asigure funcționarea lor asociată.

COMPOUNDÁRE s. f. Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. [Pr.: -paŭn-] – Cf. compound.

COMPOUNDÁRE s. f. Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus. [Pr.: -paŭn-] – Cf. compound.

COMPOUNDÁRE s.f. 1. Metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, bazată pe excitarea suplimentară a mașinii. 2. Adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile. [Var. compundare s.f. / < compounda].

COMPOUNDÁRE PAUN-/ s. f. 1. metodă de reglare a tensiunii generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, prin excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu cel indus. 2. adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile. (după fr. compoundage)

COMPUNDÁRE s.f. v. compoundare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compoundáre [ou pron. av] (-poun-) s. f., g.-d. art. compoundắrii

compoundáre s. f. [-poun- pron. -paun-]

Intrare: compoundare
compoundare substantiv feminin
  • silabație: com-poun-da-re
  • pronunție: compaŭndare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compoundare
  • compoundarea
plural
  • compoundări
  • compoundările
genitiv-dativ singular
  • compoundări
  • compoundării
plural
  • compoundări
  • compoundărilor
vocativ singular
plural
compundare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compundare
  • compundarea
plural
  • compundări
  • compundările
genitiv-dativ singular
  • compundări
  • compundării
plural
  • compundări
  • compundărilor
vocativ singular
plural

compoundare compundare

  • 1. Metodă de reglare a tensiunii la generatoare sau a turației la motoarele de curent continuu, care constă în excitarea suplimentară a mașinii cu un curent egal sau proporțional cu curentul din indus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Adăugare de grăsimi sau de derivați ai acizilor grași unui ulei mineral pentru a-i îmbunătăți calitățile.
    surse: DN

etimologie:

  • cf. compound
    surse: DEX '09 DEX '98 DN