11 definiții pentru compotieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

compotiéră sf [At: DA / P: ~ti-e~ / Pl: ~re / E: compot + -ieră] Vas în care se toarnă compotul pentru a fi servit la masă.

COMPOTIÉRĂ, compotiere, s. f. Vas în care se toarnă compotul pentru a fi servit la masă. [Pr.: -ti-e-] – Compot + suf. -ieră. Cf. fr. compotier.

COMPOTIÉRĂ, compotiere, s. f. Vas în care se toarnă compotul pentru a fi servit la masă. [Pr.: -ti-e-] – Compot + suf. -ieră. Cf. fr. compotier.

COMPOTIÉRĂ, compotiere, s. f. Vas (de sticlă, de porțelan etc.) în care se aduce compotul la masă. – Pronunțat: -ti-e-.

COMPOTIÉRĂ s.f. Vas în care se servește compotul. [Pron. -ti-e-. / cf. fr. compotier].

COMPOTIÉRĂ s. f. vas în care se servește compotul. (după fr. compotier)

COMPOTIÉRĂ ~e f. Vas în care se aduce compotul la masă. [Sil. -ti-e-] /<fr. compotier

compotieră f. farfurie de compoturi.

*compotiéră f., pl. e (fr. compotier, m.). Castron de compot. V. fructieră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

compotiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. compotiérei; pl. compotiére

compotiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. compotiérei; pl. compotiére

Intrare: compotieră
compotieră substantiv feminin
  • silabație: -ti-e-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compotie
  • compotiera
plural
  • compotiere
  • compotierele
genitiv-dativ singular
  • compotiere
  • compotierei
plural
  • compotiere
  • compotierelor
vocativ singular
plural

compotieră

  • 1. Vas în care se toarnă compotul pentru a fi servit la masă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Compot + sufix -ieră.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • cf. limba franceză compotier
    surse: DEX '09 DEX '98 DN