7 definiții pentru complinitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

complinitor, ~oare [At: ODOBESCU, III, 61 / E: complini + -tor] 1-2 smf, a (Îvr) (Persoană) care vine să completeze o altă persoană. 3 a Care întregește.

COMPLINITÓR, -OÁRE, complinitori, -oare, adj. Care complinește. – Complini + suf. -tor.

COMPLINITÓR, -OÁRE, complinitori, -oare, adj. Care complinește. – Complini + suf. -tor.

COMPLINITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care complinește; care completează ceva; complementar. /a complini + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

complinitór adj. m., pl. complinitóri; f. sg. și pl. complinitoáre

complinitór adj. m., pl. complinitóri; f. sg. și pl. complinitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPLINITÓR adj. v. complementar, întregitor, subsidiar, suplimentar.

complinitor adj. v. COMPLEMENTAR. ÎNTREGITOR. SUBSIDIAR. SUPLIMENTAR.

Intrare: complinitor
complinitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complinitor
  • complinitorul
  • complinitoru‑
  • complinitoare
  • complinitoarea
plural
  • complinitori
  • complinitorii
  • complinitoare
  • complinitoarele
genitiv-dativ singular
  • complinitor
  • complinitorului
  • complinitoare
  • complinitoarei
plural
  • complinitori
  • complinitorilor
  • complinitoare
  • complinitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

complinitor

etimologie:

  • Complini + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09