8 definiții pentru complinitor

complinitór, ~oáre [At: ODOBESCU, III, 61 / E: complini + -tor] 1-2 smf, a (Îvr) (Persoană) care vine să completeze o altă persoană. 3 a Care întregește.

COMPLINITÓR, -OÁRE, complinitori, -oare, adj. Care complinește. – Complini + suf. -tor.

COMPLINITÓR, -OÁRE, complinitori, -oare, adj. Care complinește. – Complini + suf. -tor.

complinitór adj. m., pl. complinitóri; f. sg. și pl. complinitoáre

complinitór adj. m., pl. complinitóri; f. sg. și pl. complinitoáre

COMPLINITÓR adj. v. complementar, întregitor, subsidiar, suplimentar.

COMPLINITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care complinește; care completează ceva; complementar. /a complini + suf. ~tor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

complinitór adj. v. COMPLEMENTAR. ÎNTREGITOR. SUBSIDIAR. SUPLIMENTAR.

Intrare: complinitor
complinitor adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complinitor complinitorul complinitoare complinitoarea
plural complinitori complinitorii complinitoare complinitoarele
genitiv-dativ singular complinitor complinitorului complinitoare complinitoarei
plural complinitori complinitorilor complinitoare complinitoarelor
vocativ singular
plural