warning
Forma complezant este o variantă a lui complezent.

15 definiții pentru complezent

din care

Explicative DEX

COMPLEZENT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.

COMPLEZENT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant.

complezent, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, I., 79 / V: ~zant / Pl: ~nți, ~e / E: fr complaisant] Care este gata de a face plăcere cuiva Si: amabil, politicos, serviabil.

COMPLEZENT, -Ă, complezenți, -te, adj. Gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; amabil.

COMPLEZENT, -Ă adj. (Franțuzism) Gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. [< fr. complaisant].

COMPLEZENT, -Ă adj. gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. (< fr. complaisant)

COMPLEZENT ~tă (~ți, ~te) livr. Care face cu plăcere un serviciu; care este gata oricând să servească pe cineva; serviabil. /<fr. complaisant

complezant, ~ă a vz complezent

complezant a. politicos, îndatoritor.

*complezánt, -ă adj. (fr. com-plaisant, d. plaire, a plăcea). Amabil. – Fals -ent.

Ortografice DOOM

complezent adj. m., pl. complezenți; f. complezentă, pl. complezente

complezent adj. m., pl. complezenți; f. complezentă, pl. complezente

complezent adj. m., pl. complezenți; f. sg. complezentă, pl. complezente

Sinonime

COMPLEZENT adj., v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.

complezent adj. v. AMABIL. BINEVOITOR. ÎNDATORITOR. SERVIABIL.

Regionalisme / arhaisme

complezant, complezantă, adj. (înv.) gata de a servi pe cineva; îndatoritor, săritor, politicos.

Intrare: complezent
complezent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complezent
  • complezentul
  • complezentu‑
  • complezentă
  • complezenta
plural
  • complezenți
  • complezenții
  • complezente
  • complezentele
genitiv-dativ singular
  • complezent
  • complezentului
  • complezente
  • complezentei
plural
  • complezenți
  • complezenților
  • complezente
  • complezentelor
vocativ singular
plural
complezant adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complezant
  • complezantul
  • complezantu‑
  • complezantă
  • complezanta
plural
  • complezanți
  • complezanții
  • complezante
  • complezantele
genitiv-dativ singular
  • complezant
  • complezantului
  • complezante
  • complezantei
plural
  • complezanți
  • complezanților
  • complezante
  • complezantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

complezent, complezentăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.