5 definiții pentru compleu

COMPLÉU, compleuri, s. n. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese asortate; complet (3). – Din fr. complet.

!compléu (costum) s. n., art. compléul; pl. compléuri

compléu s. n., pl. compléuri

COMPLÉU s. n. costum compus din două-trei piese asortate; complet (3). (< fr. complet)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

compléu s.n. (vestim.; franțuzism) Costum alcătuit din două/ trei piese asortate ◊ „La copii, linie sport (cu garnituri de șireturi), compleuri. R.l. 31 III 74 p. 7. ◊ „Mult purtate în toamna ce vine vor fi compleurile, fustă în cute și bluză [...]” Săpt. 13 VII 79 p. 8. (impropriu) ◊ „Vor fi expuse noi modele de încălțăminte ușoară, de vară [...] compleuri (pantofi, poșete, cordoane) asortate ca material și colorit etc.” R.l. 30 VII 80 p. 2 (din fr. complet)

Intrare: compleu
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compleu compleul
plural compleuri compleurile
genitiv-dativ singular compleu compleului
plural compleuri compleurilor
vocativ singular
plural