5 definiții pentru complementarism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMPLEMENTARISM s. n. (Fil.) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. – Din fr. complémentarisme.
COMPLEMENTARISM s. n. (Fil.) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. – Din fr. complémentarisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
complementarism sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr complémentarisme] (Fiz) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPLEMENTARISM s.n. Teză fundamentală a empirismului logic, constînd în așezarea alături, în cadrul aceleiași concepții, a două metafizici tradiționale în istoria gnoseologiei, empirismul și logicismul, prin reducerea fenomenului la percepții și a esenței la termenul în care și prin care se formează noțiunea. [Cf. fr. complémentarisme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COMPLEMENTARISM s. n. teză fundamentală a empirismului logic, constând în asocierea, în cadrul aceleiași concepții, a două metafizici tradiționale în istoria gnoseologiei, empirismul și logicismul, prin reducerea fenomenului la percepții și a esenței la termenul în/prin care se formează noțiunea. (< fr. complémentarisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
complementarism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
complementarismsubstantiv neutru
- 1. Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- complémentarisme MDA2 DEX '09 DEX '98 DN