5 definiții pentru complementarism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

complementarísm sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: fr complémentarisme] (Fiz) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul.

COMPLEMENTARÍSM s. n. (Fil.) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. – Din fr. complémentarisme.

COMPLEMENTARÍSM s. n. (Fil.) Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul. – Din fr. complémentarisme.

COMPLEMENTARÍSM s.n. Teză fundamentală a empirismului logic, constând în așezarea alături, în cadrul aceleiași concepții, a două metafizici tradiționale în istoria gnoseologiei, empirismul și logicismul, prin reducerea fenomenului la percepții și a esenței la termenul în care și prin care se formează noțiunea. [Cf. fr. complémentarisme].

COMPLEMENTARÍSM s. n. teză fundamentală a empirismului logic, constând în asocierea, în cadrul aceleiași concepții, a două metafizici tradiționale în istoria gnoseologiei, empirismul și logicismul, prin reducerea fenomenului la percepții și a esenței la termenul în/prin care se formează noțiunea. (< fr. complémentarisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: complementarism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complementarism
  • complementarismul
  • complementarismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • complementarism
  • complementarismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

complementarism

  • 1. filosofie Teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: