16 definiții pentru complăcea complace

complăceá [At: ALECSANDRI, ap. DA / V: ~pláce / Pzi: ~lác / E: con1- + plăcea1 după fr. complair] 1 vi (Înv) A încerca să placi cuiva. 2 vr A găsi o mulțumire completă în ceva. 3 vr (Prt) A se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească.

COMPLĂCEÁ, complác, vb. II. Refl. A găsi o mulțumire completă în ceva; (peior.) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Var.: compláce vb. III] – Con1- + plăcea (după fr. complaire).

COMPLĂCEÁ, complác, vb. II. Refl. A găsi o mulțumire completă în ceva; (peior.) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Var.: compláce vb. III] – Con1- + plăcea (după fr. complaire).

COMPLĂCEÁ, complác, vb. II. Refl. A se simți bine într-o situație, a găsi o mulțumire completă în ceva; a se mulțumi cu o anumită situație. Un om plin de învățătură și se complăcea foarte mult în... convorbiri. GHICA, S. 249. – Variantă: compláce vb. III.

!complăceá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se compláce; part. complăcút

complăceá vb. → plăcea

COMPLĂCEÁ vb. II. refl. A se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire completă în ceva. [P.i. complác, var. complace vb. III (nerecomandabil). [< con- + plăcea, după fr. complaire, it. complacere].

COMPLĂCEÁ vb. refl. a se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire în ceva. (după fr. complaire)

A SE COMPLĂCEÁ mă complác intranz. 1) A avea satisfacție; a găsi plăcere. 2) A fi mulțumit de o anumită situație (de obicei, nesatisfăcătoare), fără a căuta să o depășească. /con- + a plăcea

COMPLÁCE vb. III v. complăcea.

COMPLÁCE vb. III v. complăcea.

COMPLÁCE vb. III v. complăcea.

COMPLĂCÉRE s. f. (Învechit) Amabilitate, complezență. Amelio, contez pe complăcerea ta, ca să faci... podoaba adunării. NEGRUZZI, S. III 172.

COMPLÁCE vb. III. v. complăcea.

complace v. a face pe voie spre a plăcea cuiva (AL.).

*complác, -plăcut, a -plăcea v. intr. (con- și plac, d. fr. complaire). Barb. Fac pe plac, plac. V. refl. Îmĭ place să: demagogiĭ se complac în fraze goale.

Intrare: complăcea
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) complăcea complăcere complăcut complăcând singular plural
complaci, complace- complăceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) complac (să) complac complăceam complăcui complăcusem
a II-a (tu) complaci (să) complaci complăceai complăcuși complăcuseși
a III-a (el, ea) complace (să) compla complăcea complăcu complăcuse
plural I (noi) complăcem (să) complăcem complăceam complăcurăm complăcuserăm, complăcusem*
a II-a (voi) complăceți (să) complăceți complăceați complăcurăți complăcuserăți, complăcuseți*
a III-a (ei, ele) complac (să) compla complăceau complăcu complăcuseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) complace* complacere* singular plural
complaceți*, complăceți-*
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi) complacem* (să) complacem*
a II-a (voi) complaceți* (să) complaceți*
a III-a (ei, ele)
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)