15 definiții pentru competitor compețitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

competitor, ~oare smf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~est~, ~eți~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr compétiteur, lat competitor] Concurent.

competitor, ~oare smf vz competitor

COMPETITÓR, -OÁRE, competitori, -oare, s. m. și f. Concurent. [Var.: (înv.) compețitór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. compétiteur, lat. competitor.

COMPETITÓR, -OÁRE, competitori, -oare, s. m. și f. Concurent. [Var.: (înv.) compețitór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. compétiteur, lat. competitor.

COMPETITÓR, -OÁRE, competitori, -oare, s. m. și f. Concurent, candidat, contracandidat. – Variantă: (învechit) compețítor, -oáre (CHICA, S. 646) s. m. și f.

COMPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. Concurent, candidat (într-o competiție). [Cf. fr. compétiteur, lat. competitor].

COMPETITÓR, -OÁRE s. m. f. concurent, candidat. (< fr. compétiteur, lat. competitor)

COMPETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care aspiră la un grad științific, pregătindu-și teza fără întrerupere a lucrului de bază. 2) Persoană care candidează (la un premiu, la un grad sau titlu științific); candidat la ceva. /<fr. compétiteur, lat. competitor

competitor m. cel ce urmărește sau aspiră la acelaș lucru cu altul.

*competitór, -oáre adj. (lat. competitor, óris. V. pețitor). Care aspiră la acelașĭ lucru, rival. – Fals -țitor.

COMPEȚITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. competitor.

COMPEȚITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. competitor.

COMPEȚITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. competitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

competitór s. m., pl. competitóri

competitór s. m., pl. competitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPETITÓR s. v. candidat.

COMPETITOR s. candidat, concurent. (~ la titlul de doctor.)

Intrare: competitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • competitor
  • competitorul
  • competitoru‑
plural
  • competitori
  • competitorii
genitiv-dativ singular
  • competitor
  • competitorului
plural
  • competitori
  • competitorilor
vocativ singular
  • competitorule
plural
  • competitorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compețitor
  • compețitorul
  • compețitoru‑
plural
  • compețitori
  • compețitorii
genitiv-dativ singular
  • compețitor
  • compețitorului
plural
  • compețitori
  • compețitorilor
vocativ singular
  • compețitorule
plural
  • compețitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

competitor, -oare competitoare competitor compețitoare compețitor

etimologie: