12 definiții pentru competitoare compețitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPETITÓR, -OÁRE, competitori, -oare, s. m. și f. Concurent. [Var.: (înv.) compețitór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. compétiteur, lat. competitor.

COMPETITÓR, -OÁRE, competitori, -oare, s. m. și f. Concurent. [Var.: (înv.) compețitór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. compétiteur, lat. competitor.

COMPEȚITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. competitor.

COMPEȚITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. competitor.

COMPEȚITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. competitor.

COMPETITÓR, -OÁRE, competitori, -oare, s. m. și f. Concurent, candidat, contracandidat. – Variantă: (învechit) compețítor, -oáre (CHICA, S. 646) s. m. și f.

COMPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. Concurent, candidat (într-o competiție). [Cf. fr. compétiteur, lat. competitor].

COMPETITÓR, -OÁRE s. m. f. concurent, candidat. (< fr. compétiteur, lat. competitor)

COMPETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care aspiră la un grad științific, pregătindu-și teza fără întrerupere a lucrului de bază. 2) Persoană care candidează (la un premiu, la un grad sau titlu științific); candidat la ceva. /<fr. compétiteur, lat. competitor

*competitór, -oáre adj. (lat. competitor, óris. V. pețitor). Care aspiră la acelașĭ lucru, rival. – Fals -țitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

competitoáre s. f., g.-d. art. competitoárei; pl. competitoáre

competitoáre s. f., g.-d. art. competitoárei; pl. competitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPETITÓR s. v. candidat.

COMPETITOR s. candidat, concurent. (~ la titlul de doctor.)

Intrare: competitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • competitoare
  • competitoarea
plural
  • competitoare
  • competitoarele
genitiv-dativ singular
  • competitoare
  • competitoarei
plural
  • competitoare
  • competitoarelor
vocativ singular
  • competitoare
  • competitoareo
plural
  • competitoarelor
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compețitoare
  • compețitoarea
plural
  • compețitoare
  • compețitoarele
genitiv-dativ singular
  • compețitoare
  • compețitoarei
plural
  • compețitoare
  • compețitoarelor
vocativ singular
  • compețitoare
  • compețitoareo
plural
  • compețitoarelor

competitor, -oare competitoare competitor compețitoare compețitor

etimologie: