10 definiții pentru competitiv

competitív, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: compétitif] 1 Susceptibil de a suporta concurența. 2 În care concurența este posibilă.

COMPETITÍV, -Ă, competitivi, -e, adj. 1. Susceptibil de a suporta concurența. 2. În care concurența este posibilă, unde se poate concura. – Din fr. compétitif.

COMPETITÍV, -Ă, competitivi, -e, adj. 1. Susceptibil de a suporta concurența. 2. Unde se poate concura, în care concurența este posibilă. – Din fr. compétitif.

competitív adj. m., pl. competitívi; f. competitívă, pl. competitíve

competitív adj. m., pl. competitívi; f. sg. competitívă, pl. competitíve

COMPETITÍV adj. v. concurențial.

COMPETITÍV, -Ă adj. 1. Susceptibil de a suporta concurența; competițional. 2. În care concurența este posibilă. [< fr. compétitif].

COMPETITÍV, -Ă adj. 1. (despre produse) care, datorită calităților sale superioare, poate concura un alt produs similar; competițional. 2. în care concurența este posibilă. (< fr. compétitif)

COMPETITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care poate suporta o concurență. 2) Unde se poate concura; în care concurența este posibilă. /<fr. compétitif


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

competitív, -ă adj.1. Capabil de a suporta concurența ◊ „Produsele românești – tot mai competitive pe piața mondială.” Sc. 23 VII 72 p. 10; v. și 26 IX 79 p. 3; v. și competitivitate, pop.2. Care se referă la o competiție, la un concurs v. juriza (din fr. compétitif, engl. competitive; PR 1950; M. Avram în SMFC IV 105, R. Zafiu în Luc. 46/92 p. 4; DEX, DN3)

Intrare: competitiv
competitiv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular competitiv competitivul competiti competitiva
plural competitivi competitivii competitive competitivele
genitiv-dativ singular competitiv competitivului competitive competitivei
plural competitivi competitivilor competitive competitivelor
vocativ singular
plural