2 intrări

4 definiții

compéndie sf vz compendiu

COMPÉNDIE s.f. v. compendiu.

compendiá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. compendiáză

COMPENDIÁ vb. tr. a face un compendiu, a rezuma. (< compendiu)

Intrare: compendie
compendie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compendie compendia
plural compendii compendiile
genitiv-dativ singular compendii compendiei
plural compendii compendiilor
vocativ singular
plural
Intrare: compendia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) compendia compendiere compendiat compendiind singular plural
compendia compendiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) compendiez (să) compendiez compendiam compendiai compendiasem
a II-a (tu) compendiezi (să) compendiezi compendiai compendiași compendiaseși
a III-a (el, ea) compendia (să) compendieze compendia compendie compendiase
plural I (noi) compendiem (să) compendiem compendiam compendiarăm compendiaserăm, compendiasem*
a II-a (voi) compendiați (să) compendiați compendiați compendiarăți compendiaserăți, compendiaseți*
a III-a (ei, ele) compendia (să) compendieze compendiau compendia compendiaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)