opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPENDIA vb. tr. a face un compendiu, a rezuma. (< compendiu)

COMPENDIU, compendii, s. n. 1. Expunere sintetică a unei lucrări, a unei discipline sau a unei concepții, conspect; publicație în care se face o asemenea expunere. 2. (Tehn.; în forma compendium) Dispozitiv care se adaptează în fața obiectivului cinematografic, pentru a permite operatorului să execute diferite trucaje tehnice pe film. [Var.: compendium s. n.] – Din lat., fr. compendium.

COMPENDIU, compendii, s. n. 1. Expunere sintetică a unei lucrări, a unei discipline sau a unei concepții, conspect; publicație în care se face o asemenea expunere. 2. (Tehn.; în forma compendium) Dispozitiv care se adaptează în fața obiectivului cinematografic, pentru a permite operatorului să execute diferite trucaje tehnice pe film. [Var.: compendium s. n.] – Din lat., fr. compendium.

COMPENDIUM s. n. v. compendiu.

compendie sf vz compendiu

compendiu sn [At: DA / V: ~m, (înv) ~ie / P: ~di-u / Pl: ~ii / E: lat, fr compendium] 1-3 Expunere sintetică a unei lucrări, a unei discipline sau a unei concepții. 4-6 Publicație în care se face un compendiu (1-3). 7 (Teh; îf -dium) Dispozitiv care se fixează în fața obiectivului cinematografic, pentru a permite operatorului să execute diferite trucaje tehnice pe film.

compendium sn vz compendiu

COMPENDIU, compendii, s. n. Expunere rezumativă, sintetică, a unei discipline sau a unei concepții; conspect; operă, lucrare în care se face o asemenea expunere.

COMPENDIE s.f. v. compendiu.

COMPENDIU s.n. Expunere concisă a unei concepții sau a principiilor unei discipline; manual, lucrare (de format mic) cuprinzînd o asemenea expunere. [Pron. -diu, var. compendie s.f., pl. -ii. / < lat., fr. compendium].

COMPENDIU s. n. 1. expunere rezumativă, sintetică a unei discipline, concepții, lucrări; publicația care o reprezintă. 2. (în forma: compendium) dispozitiv care se adaptează în fața obiectivului aparatului de filmat pentru realizarea unor trucaje. (< lat., fr. compendium)

COMPENDIU ~i n. 1) Prezentare concisă a unei concepții sau teorii. 2) Prezentare scurtă a conținutului unei lucrări; rezumat; conspect. 3) Publicație cuprinzând o expunere rezumativă. [Sil. -pen-diu] /<lat., fr. compendium

compendiu n. prescurtare, operă prescurtată.

*compéndiŭ n. (lat. compendium, d. com-, la un loc, și péndere, a cîntări. V. compensez). Prescurtare de carte, rezumat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

compendia vb., ind. prez. 3 sg. și pl. compendiază

compendiu (sinteză) [diu pron. dĭu] s. n., art. compendiul; pl. compendii, art. compendiile (desp. -di-i-)

compendiu (rezumat) [diu pron. dĭu] s. n., art. compendiul; pl. compendii, art. compendiile (-di-i-)

compendiu (rezumat) s. n. [-diu pron. -dĭu], art. compendiul; pl. compendii, art. compendiile (sil. -di-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPENDIU s. conspect, (înv.) sinopsă. (Un ~ de istorie.)

COMPENDIU s. conspect, (înv.) sinopsă. (Un ~ de istorie.)

Intrare: compendia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compendia
  • compendiere
  • compendiat
  • compendiatu‑
  • compendiind
  • compendiindu‑
 singular plural
  • compendiază
  • compendiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compendiez
 (să)
  • compendiez
  • compendiam
  • compendiai
  • compendiasem
a II-a (tu)
  • compendiezi
 (să)
  • compendiezi
  • compendiai
  • compendiași
  • compendiaseși
a III-a (el, ea)
  • compendiază
 (să)
  • compendieze
  • compendia
  • compendie
  • compendiase
plural I (noi)
  • compendiem
 (să)
  • compendiem
  • compendiam
  • compendiarăm
  • compendiaserăm
  • compendiasem
a II-a (voi)
  • compendiați
 (să)
  • compendiați
  • compendiați
  • compendiarăți
  • compendiaserăți
  • compendiaseți
a III-a (ei, ele)
  • compendiază
 (să)
  • compendieze
  • compendiau
  • compendiară
  • compendiaseră
Intrare: compendiu
compendiu substantiv neutru
  • pronunție: compendĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compendiu
  • compendiul
  • compendiu‑
plural
  • compendii
  • compendiile
genitiv-dativ singular
  • compendiu
  • compendiului
plural
  • compendii
  • compendiilor
vocativ singular —
plural —
compendie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compendie
  • compendia
plural
  • compendii
  • compendiile
genitiv-dativ singular
  • compendii
  • compendiei
plural
  • compendii
  • compendiilor
vocativ singular —
plural —
compendium substantiv neutru
  • silabație: -di-um info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • compendium
  • compendiumul
  • compendiumu‑
plural
  • compendiumuri
  • compendiumurile
genitiv-dativ singular
  • compendium
  • compendiumului
plural
  • compendiumuri
  • compendiumurilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

compendia, compendiezverb

  • 1. A face un compendiu. MDN '00
    sinonime: rezuma
etimologie:
  • compendiu MDN '00

compendiu, compendiisubstantiv neutru

  • 1. Expunere sintetică a unei lucrări, a unei discipline sau a unei concepții; publicație în care se face o asemenea expunere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: conspect rezumat sinopsă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.