compasiúne sf [At: I. NEGRUZZI, S. I, 80 / P: ~si-u~ / E: fr compassion, lat compassio, -onis] (Liv) 1 Milă. 2 Compătimire.

COMPASIÚNE s. f. Milă, compătimire. [Pr.: -si-u-] – Din fr. compassion.

COMPASIÚNE s. f. (Livr.) Milă, compătimire. [Pr.: -si-u-] – Din fr. compassion.

COMPASIÚNE s. f. (Franțuzism) Milă, compătimire. – Pronunțat: -si-u-.

COMPASIÚNE s.f. Milă, compătimire. [Pron. -si-u-. / cf. fr. compassion, it. compassione].

COMPASIÚNE s. f. compătimire, milă; comizerație. (<fr. compassion, lat. compassio)

COMPASIÚNE ~i f. livr. Sentiment de înțelegere și de compătimire față de suferințele și nenorocirile cuiva; milă; compătimire; milostenie. [G.-D. compasiunii; Sil. -si-u-] /<fr. compassion

compasiune f. compătimire.

*compasiúne f. (lat. compássio, -ónis. V. pasiune). Compătimire, regret p. nenorocirea altuĭa.

compasiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. compasiúnii

compasiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. compasiúnii

compasiune (i-u)

COMPASIÚNE s. v. compătimire, milă.

compasiune s. v. COMPĂTIMIRE. MILĂ.