COMPARAT, -Ă, comparați, -te, adj. (Despre discipline științifice) Care studiază prin comparație, care folosește metoda comparației. Gramatică comparată. – V. compara.

compara [At: KRETZULESCU, A. 17/15 / V: ~păra / Pzi: compar, (îvr) ~rez / E: fr comparer, lat comparare] 1 vt A pune alături două sau mai multe lucruri, ființe sau fenomene pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele Si: a asemăna, a confrunta. 2-3 vtr A (se) pune (pe cineva) pe aceeași treaptă cu altcineva Si: a (se) măsura.

comparat², ~ă a [At: HASDEU, I. C. 205 / Pl: ~ați, ~e / E: compara] 1-2 Care este sau a fost obiect de comparație (1). 3 (D. discipline științifice) Care are ca obiect studiul fenomenelor sau al instituțiilor puse în comparație.

comparat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: compara] Comparare (1).

compăra v vz compara

* COMPARA (-par) l. vb. tr. 1 A face o apropiere între două lucruri sau două persoane spre a vedea ce asemănare sau deosebire există între ele ¶ 2 A asemăna, a pune, a socoti deopotrivă: îl compara pe Achile cu un leu. II. vb. refl. A se asemăna, a se pune alături, a face o comparațiune, o apropiere între sine și altul [fr.].

COMPARAT, -Ă, comparați, -te, adj. (Despre discipline științifice) Care are ca obiect studiul fenomenelor sau al instituțiilor puse în comparație. Gramatică comparată. – V. compara.

COMPARA, compar, vb. I. Tranz. A confrunta, două sau mai multe lucruri ori ființe, punîndu-le alături, pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele; a asemăna. Știam deci că acum va fi o stradă nouă, desigur ca orice altă stradă nouă, dar atunci nu va mai fi și cea veche, ca să le poți compara. CAMIL PETRESCU, P. 50. Comparată cu «Conu Leonida» din același an, «O noapte furtunoasă» e superioară ca semnificație și bogăție de viață. IBRĂILEANU, S. 39.

COMPARAT, -Ă, comparați, -te, adj. (Despre discipline științifice) Care are ca obiect studiul fenomenelor sau al instituțiilor puse în comparație; comparativ. Anatomie comparată. Gramatică comparată.

COMPARA vb. I. tr., refl. A (se) asemăna, a (se) confrunta (punîndu-se față în față). [P.i. compar. / < fr. comparer, cf. it., lat. comparare].

COMPARAT, -Ă adj. (Despre discipline științifice) Care are ca obiect studiul fenomenelor puse în comparație; comparativ. [< comparare].

COMPARA vb. tr., refl. a (se) pune alături pentru a stabili asemănările și deosebirile; a (se) confrunta. (< fr. comparer, lat. comparare)

COMPARAT, -Ă adj. (despre discipline științifice) care are ca obiect studiul fenomenelor puse în comparație; comparativ. (< fr. comparé)

A COMPARA compar tranz. (ființe, obiecte, fenomene) A examina simultan sau succesiv, pentru a stabili similitudinile și diferențele; a confrunta. /<fr. comparer, lat. comparare

comparà v. a stabili o paralelă între două persoane sau două lucruri spre a examina diferențele și asemănările lor.

1) compár, a -á v. tr. (lat. cóm-paro, -paráre. V. cumpăr, pre-, re- și se-par). Stabilesc relațiunea între doŭă obĭecte, confrunt. Asemăn, egalez: a compara țînțaru cu armăsaru.

compara (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. compar, 3 compară; conj. prez. 1 sg. să compar, 3 să compare

compara (a ~) vb., ind. prez. 3 compară

compara vb., ind. prez. 1 sg. compar, 3 sg. și pl. compară

comparat adj. m., pl. comparați; f. sg. comparată, pl. comparate

petrologie comparată, (engl.= comparative petrology) domeniu-metodă de investigație a conexiunilor și consecințelor posibile între formațiunile epiclastice din bazinul de sedimentare (sau din unitățile geologice în care ele astăzi se găsesc) și „aria sursă” care le-a generat.

COMPARAT, -Ă adj. (< compara < fr. comparer, cf. it., lat. comparare): în sintagmele filologie comparată, fonetică comparată, gramatică comparată și lingvistică comparată (v.).

SI PARVA LICET COMPONERE MAGNIS (lat.) dacă e îngăduit să compari cele mai mici cu cele mai mari – Vergiliu, „Georgica”, IV, 176. Poetul compară munca perseverentă a albinelor cu cea a ciclopilor, făuritori de fulgere.

COMPARA vb. 1. a confrunta, (înv.) a protocoli, a semui. (A ~ între ele două obiecte.) 2. a (se) apropia, a (se) asemăna, a (se) asemui, (înv.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ pe... cu un vultur.) 3. v. potrivi. 4. a se măsura, a se pune. (Nu mă ~ eu cu tine!)

COMPARA vb. 1. a confrunta, (înv.) a protocoli, a semui. (A ~ între ele două obiecte.) 2. a (se) apropia, a (se) asemăna, a (se) asemui, (înv.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ pe... cu un vultur.) 3. a se asemăna, a se asemui, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea din tîrg.) 4. a se măsura, a se pune. (Nu mă ~ eu cu tine!)