2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

comparáre sf [At: MAIORESCU, CR. I, 34 / Pl: ~rắri / E: compara] 1 Confruntarea a două sau a mai multor lucruri, ființe sau fenomene pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele Și: comparat. 2 (Ret; iuz) Comparație (2).

COMPARÁRE, comparări, s. f. Acțiunea de a compara.V. compara.

COMPARÁRE, comparări, s. f. Acțiunea de a compara.V. compara.

COMPARÁRE, comparări, s. f. Acțiunea de a compara; comparație.

comparáre s. f., g.-d. art. comparắrii; pl. comparắri

comparáre s. f., g.-d. art. comparării; pl. comparări

COMPARÁRE s. v. comparație.

COMPARÁRE s.f. Acțiunea de a (se) compara; comparație. [< compara].

compará [At: KRETZULESCU, A. 17/15 / V: ~părá / Pzi: compár, (îvr) ~réz / E: fr comparer, lat comparare] 1 vt A pune alături două sau mai multe lucruri, ființe sau fenomene pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele Și: a asemăna, a confrunta. 2-3 vtr A (se) pune (pe cineva) pe aceeași treaptă cu altcineva Și: a (se) măsura.

COMPARÁ, compár, vb. I. Tranz. A examina pentru a stabili asemănările și deosebirile; a confrunta. – Din fr. comparer, lat. comparare.

COMPARÁ, compár, vb. I. Tranz. A examina pentru a stabili asemănările și deosebirile; a confrunta. – Din fr. comparer, lat. comparare.

COMPARÁ, compár, vb. I. Tranz. A confrunta, două sau mai multe lucruri ori ființe, punîndu-le alături,, pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele;; a asemăna. Știam deci că acum va fi o stradă nouă, desigur ca orice altă stradă nouă, dar atunci nu va mai fi și cea veche, ca să le poți compara. CAMIL PETRESCU, P. 50. Comparată cu «Conu Leonida» din același an, «O noapte furtunoasă» e superioară ca semnificație și bogăție de viață. IBRĂILEANU, S. 39.

compará (a ~) vb., ind. prez. 3 compáră

compará vb., ind. prez. 1 sg. compár, 3 sg. și pl. compáră

COMPARÁ vb. 1. a confrunta, (înv.) a protocoli, a semui. (A ~ între ele două obiecte.) 2. a (se) apropia, a (se) asemăna, a (se) asemui, (înv.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ pe... cu un vultur.) 3. v. potrivi. 4. a se măsura, a se pune. (Nu mă ~ eu cu tine!)

COMPARÁ vb. I. tr., refl. A (se) asemăna, a (se) confrunta (punându-se față în față). [P.i. compár. / < fr. comparer, cf. it., lat. comparare].

COMPARÁ vb. tr., refl. a (se) pune alături pentru a stabili asemănările și deosebirile; a (se) confrunta. (< fr. comparer, lat. comparare)

A COMPARÁ compár tranz. (ființe, obiecte, fenomene) A examina simultan sau succesiv, pentru a stabili similitudinile și diferențele; a confrunta. /<fr. comparer, lat. comparare

comparà v. a stabili o paralelă între două persoane sau două lucruri spre a examina diferențele și asemănările lor.

1) compár, a v. tr. (lat. cóm-paro, -paráre. V. cumpăr, pre-, re- și se-par). Stabilesc relațiunea între doŭă obĭecte, confrunt. Asemăn, egalez: a compara țînțaru cu armăsaru.

Intrare: compara
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) compara comparare comparat comparând singular plural
compa comparați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) compar (să) compar comparam comparai comparasem
a II-a (tu) compari (să) compari comparai comparași comparaseși
a III-a (el, ea) compa (să) compare compara compară comparase
plural I (noi) comparăm (să) comparăm comparam compararăm comparaserăm, comparasem*
a II-a (voi) comparați (să) comparați comparați compararăți comparaserăți, comparaseți*
a III-a (ei, ele) compa (să) compare comparau compara comparaseră
Intrare: comparare
comparare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comparare compararea
plural comparări comparările
genitiv-dativ singular comparări comparării
plural comparări comparărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)