19 definiții pentru comitet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comitét sn [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 97 / Pl: ~e / E: rs кoмитeт, fr comité, lat committo, -ere, it comitato, ger Komite] 1 Organ de conducere colectivă a anumitor organizații. 2-4 (Iuz; îs) ~ central Organ superior al unui partid comunist sau muncitoresc ori al unei organizații de masă, care conduce întreaga activitate în intervalul dintre două congrese. 5 (Iuz; îs) ~ ele acțiune Reuniune temporară a organizațiilor muncitorești pentru lupta politică. 6 (Îas; înv) Organizație de luptă a muncitorilor englezi. 7 (Îs) ~ permanent Corp deliberativ compus dintr-un număr de membri aleși ai consiliului județean care îl sprijină pe prefect în activitatea sa. 8 (Îs) ~ provizoriu Organ administrativ local care își desfășoară activitatea până la alegerea unui nou consiliu. 9 ~ executiv Organ de conducere a unui consiliu popular, care exercită funcțiile acestuia în perioada dintre două sesiuni.

COMITÉT, comitete, s. n. Organ de conducere colectivă a unor organizații politice, obștești etc. – Din rus. komitet, fr. comité.

COMITÉT, comitete, s. n. Organ de conducere colectivă a anumitor organizații. – Din rus. komitet, fr. comité.

COMITÉT, comitete, s. n. Colectiv, constituit de obicei pe bază de alegeri, pentru conducerea activității într-un anumit domeniu. V. comisie, consiliu. Comitet de întreprindere. Comitet de direcție. Comitet de redacție.Comitetele de luptă pentru pace constituie cea mai largă formă de mobilizare a maselor la lupta pentru apărarea păcii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 457. Au mai fost adunări ale Comitetului Păcii la Roma, la Praga, la Stockholm, de unde a ieșit chemarea pentru toate popoarele să arate care și cîți sînt împotriva războiului. SADOVEANU, O. A. 264. S-a întrunit comitetul uzinei și greva a fost declarată. SAHIA, N. 35. Comitet central = organ superior al unui partid comunist sau muncitoresc sau al unei organizații de masă, care conduce întreaga activitate a partidului sau a organizației în intervalul dintre două congrese. Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor.Hotărîrile ședințelor plenare din aprilie și octombrie 1932 ale Comitetului Central al Partidului Comunist din Romînia orientau partidul cu toate forțele spre organizarea și mobilizarea la luptă a muncitorimii ceferiste, trasînd linia de îmbinare a luptei pentru revendicările economice imediate, cu lupta împotriva războiului și fascismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 532. Plenara Comitetului Central [din 3-5 martie 1949] are la ordinea zilei problema muncii partidului pentru transformarea socialistă a agriculturii, în cadrul măreței opere de construire a socialismului în țara noastră. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 259. Comitet de partid = organ de conducere al unei organizații de partid ai cărei membri depășesc numărul de 300 (inclusiv candidații). Comitet executiv = organul de conducere a unui sfat popular, care exercită funcțiile sfatului în perioada dintre două sesiuni. Comitetele executive ale sfaturilor populare și consiliile de conducere ale gospodăriilor colective trebuie să aibă ca o preocupare centrală ridicarea nivelului cultural- tehnic al tuturor colectiviștilor. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. Organele executive și de dispoziție ale sfaturilor populare regionale, raionale, orășenești și comunale sînt comitetele executive. CONST. R.P.R. 31. Comitet de grevă = (în țările capitaliste) comitet ales de muncitorii greviști pentru conducerea grevei și pentru ducerea tratativelor cu patronii în vederea satisfacerii revendicărilor muncitorești. încă în 1916 muncitorii mineri din Petroșani și Petrila au hotărît, în luna iunie, să declare greva generală în Valea Jiului. în toate localitățile s-au înființat comitete de grevă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 626. Sarcina comuniștilor era de a cuceri conducerea în sindicatele reformiste și de a organiza pe muncitoriindependent de convingerile lor politiceîn comitete de acțiune, comitete de grevă. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 62. Comitet de inițiativă = grup de persoane care ia o inițiativă într-un domeniu oarecare și lucrează pentru înfăptuirea ei. Comitetele regionale și raionale de partid și comitetele executive, ale sfaturilor populare trebuie Siă acorde tot sprijinul organizatoric și politic comitetelor de inițiativă ale țăranilor muncitori care vor să formeze noi gospodării colective și întovărășiri agricole. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. (Ieșit din uz) Comitet școlar = organ de conducere în școlile primare și secundare din trecut, alcătuit din delegați ai profesorilor și părinților elevilor. Pe unde n-am umblat? Cui n-am cerut? La primărie, la Comitetul școlar, la Sfatul negustoresc. SEBASTIAN, T. 306.

COMITÉT s.n. Colectiv, organ, for care conduce activitatea unui anumit domeniu. ◊ Comitet central = organ superior al unui partid comunist ori al unei organizații de masă, care conducea întreaga activitate a partidului ori a organizației în intervalul dintre două congrese; comitet executiv = organ de conducere al unui consiliu popular care exercita funcțiile acestuia în perioada dintre două sesiuni. [Pl. -te, -turi. / < rus. komitet, fr. comité < engl. committee].

COMITÉT s. n. 1. organ de stat, de conducere sau îndrumare colectivă a unor organizații politice, de masă etc. ♦ ~ central = organ superior al unui partid (comunist sau muncitoresc) ori al unei organizații de masă; ~ executiv = organ de conducere al unui consiliu popular, care exercită funcțiile acestuia în perioada dintre două sesiuni; ~ de redacție = colegiu de redacție. 2. organism în cadrul unei conferințe sau organizații internaționale, cu atribuții limitate și temporare. (< rus. komitet, fr. comité)

COMITÉT ~e n. Organ de conducere colectivă a unor organizații politice, obștești, de stat etc. ~ sindical. ~ părintesc. /<rus. komitet, fr. comité

comitet n. reunire de persoane însărcinate a discuta, a regula unele afaceri; comitet permanent, instituțiune compusă din 3 consilieri și 3 supleanți, aleși din sânul consiliului județean, spre a asista pe prefect în admmistrațiunea intereselor locale, fiind totdeodată și un corp deliberativ. [Rus. KOMITETŬ (din fr. comité)].

*comitét n., pl. e (rus. comitét, germ. komitee, fr. comité, [de unde it. comitato] d. engl. kommittee, d. to commit, care e lat. com-mittere, -missum, a însărcina, a încredința. V. comisiune). Comisiune, membrĭ aleșĭ într’o adunare și însărcinațĭ să execute ceva. Comitet secret, din care publicu e exclus. Comitet de lectură, care examinează pĭesele teatrale, articulele de revistă ș. a. în ainte de a fi admise orĭ respinse. Comitet de salvare publică, cel ales de Convențiunea din Francia la 6 April 1793, celebru pin cruzime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comitét s. n., pl. comitéte

comitét s. n., pl. comitéte

Biroul Organizatoric al C. C. al P.M.R.

Biroul Politic al C. C. al P.M.R.

Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn (C. C. al P.M.R.)

Comitetul Național pentru Apărarea Păcii


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COMITETUL INTERNAȚIONAL AL CRUCII ROȘII v. Crucea roșie internațională.

COMITETUL INTERNAȚIONAL OLIMPIC (C.I.O.), organ suprem al mișcării olimpice internaționale avînd atribuția de a asigura desfășurarea regulată a Jocurilor Olimpice, de a încuraja organizarea competițiilor de amatori, de a orienta și a menține sportul în spiritul idealului olimpic, încurajînd și consolidînd prietenia între sportivii tuturor țărilor. A fost înființat la 23 iunie 1894 de Pierre de Coubertin. Este alcătuit din membri ai comitetelor naționale olimpice, afiliate lui.

COMITETUL OLIMPIC ROMÂN (C.O.R.), organ înființat în anul 1914, avînd ca principal scop dezvoltarea și protejarea mișcării olimpice și a sportului amator. Afiliat la Comitetul Internațional Olimpic.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

de comitet expr. (d. oameni) cumsecade, de treabă, pe care te poți bizui.[1]

  1. Este o construcție a limbii vorbite, familiare, nu argotică. — Alexutsu
Intrare: comitet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comitet
  • comitetul
  • comitetu‑
plural
  • comitete
  • comitetele
genitiv-dativ singular
  • comitet
  • comitetului
plural
  • comitete
  • comitetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comitet
  • comitetul
  • comitetu‑
plural
  • comiteturi
  • comiteturile
genitiv-dativ singular
  • comitet
  • comitetului
plural
  • comiteturi
  • comiteturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)