opțiuni
  • info

12 definiții pentru comitent

din care

Explicative DEX

COMITENT, -Ă, comitenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale. – Din it. committente, lat. commitens, -ntis.

COMITENT, -Ă, comitenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale. – Din it. committente, lat. commitens, -ntis.

comitent, ~ă smf [At: HAMANGIU, C. C. 237 / V: (înv) ~e sm / Pl: ~nți, ~e / E: fr commettant, cf ger Kommitent, it commettente] Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul și după directivele sale.

COMITENT, -Ă, comitenți, -te, s. m. și f. Persoană care încredințează unui prepus un mandat prin care îl împuternicește să facă anumite acte juridice. ◊ (Adjectival) Întreprinderea comitentă răspunde de faptele săvîrșite de prepușii ei în cadrul însărcinărilor încredințate lor.

COMITENT, -Ă s.m. și f. Cel care încredințează cuiva un mandat, împuternicindu-l să-i facă anumite acte juridice; mandatar. [< germ. Kommitent, cf. it. commettente].

COMITENT, -Ă s. m. f. cel care încredințează unui comisionar efectuarea unor operații comerciale sau financiare în contul său. (<germ. Kommitent, it. commettente)

COMITENT ~ți m. Persoană care înmânează cuiva un mandat prin care se acordă dreptul la anumite acțiuni juridice. /<it. committente, lat. commitens, ~ntis

comitent m. Jur. cel ce însărcinează pe un altul a purta grijă de interesele sale.

*comitént, -ă s. (lat. committens, -éntis). Jur. Cel ce-l însărcinează pe altu să poarte grijă de interesele luĭ.

comitente sm vz comitent

Ortografice DOOM

comitent s. m., pl. comitenți

comitent s. m., pl. comitenți

comitent s. m., pl. comitenți

Intrare: comitent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comitent
  • comitentul
  • comitentu‑
plural
  • comitenți
  • comitenții
genitiv-dativ singular
  • comitent
  • comitentului
plural
  • comitenți
  • comitenților
vocativ singular
  • comitentule
  • comitente
plural
  • comitenților
comitente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comitent, comitențisubstantiv masculin
comitentă, comitentesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele sale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mandatar
    • format_quote (și) adjectival Întreprinderea comitentă răspunde de faptele săvârșite de prepușii ei în cadrul însărcinărilor încredințate lor. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.