2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comi sf vz cometă

COMÉT s. n. v. cometă.

COMÉTĂ, comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-un nucleu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia; stea cu coadă. [Var.: (înv.) comét s. n.] – Din fr. comète, lat. cometa.

COMÉTĂ, comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-un nucleu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia; stea cu coadă. [Var.: (înv.) comét s. n.] – Din fr. comète, lat. cometa.

COMÍTE1, comít, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o greșeală, o faptă rea). – Din lat. committere.

come sf [At: URECHE, ap. LET. I 197/12 / V: (înv) ~met smi, ~mit1 sm, ~mi sf / Pl: ~te / E: lat cometa, ngr ϰομήτης, fr comète] 1 Corp ceresc alcătuit dintr-un nulceu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui, din cauza presiunii luminii acestuia. 2 (Îs) ~te periodice Comete care reapar la orizont după un anumit număr de ani. corectată

comite2 vt [At: ALECSANDRI, T. 769 / Pzi: comit / E: fr commettre, lat committo, -ere] 1 A săvârși o faptă rea. 2 (Fam; prt) A scrie lucrări mediocre. 3 (Jur; fri) A însărcina pe cineva cu ceva. 4 (Jur; fri) A încredința cuiva o afacere de comerț.

COMÍTE1, comít, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o faptă rea). – Din lat. committere.

COMÉTĂ, comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-uîn nucleu în general luminos, înconjurat de gaze (care îi dau un aspect nebulos) și (de obicei) dintr-o prelungire luminoasă în formă de coadă, alcătuită din gazele respinse de presiunea luminii solare. Ca o coadă de cometă... vălul de borangic o învăluia pînă la călcîie. ANGHEL, PR. 26. Poetul a iubit... Cometele ce pier. NEGRUZZI, S. II 69. Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, O. II 10. – Variante: (învechit) comét (ALEXANDRESCU, P. 79) s. n., (popular) comítă (TEODORESCU, P. P. 105) s. f.

COMÍTE2, comít, vb. III. Tranz. (De obicei cu privire la o faptă rea, o greșeală) A face, a săvîrși, a făptui. Comisese o sumă de orori. C. PETRESCU, C. V. 98. Voi, cei ce-n lume ați comis păcate, Lăsați-vă năravul la intrare. TOPÎRCEANU, B. 95. Inima ta de cetățean le lasă să comiți o asemenea scamatorie. în banii statului? ALECSANDRI, T. 769.

COMÉTĂ s.f. Astru rătăcitor care descrie o elipsă întinsă și prezintă de obicei o prelungire luminoasă. [< fr. comète, it., lat. cometa < gr. kometes – încomat].

COMÍTE vb. III. tr. A face, a săvârși, a făptui. [P.i. comít. / cf. lat. committere, fr. commettre].

COMÉTĂ s. f. corp ceresc format dintr-un nucleu înconjurat de o nebuloasă, cu o prelungire luminoasă, din diferite gaze rarefiate, care descrie o elipsă întinsă în jurul Soarelui. (< fr. comète, lat. cometa, gr. kometes, stea cu plete)

COMÍTE2 vb. tr. a face, a săvârși (ceva reprobabil). (< lat. committere)

COMÉTĂ ~e f. Astru nebulos care descrie în jurul Soarelui o elipsă alungită și care este însoțit de un apendice luminos; stea cu coadă. [G.-D. cometei] /<fr. comete, lat. cometa

A COMÍTE comít tranz. (greșeli, fapte reprobabile) A face să aibă loc; a transpune în fapt; a săvârși; a făptui. /<lat. committere

cometă f. corp ceresc numit și stea cu coadă, pentru că sâmburele-i luminos e mai adesea înconjurat de o coamă sau umbrat de o coadă luminoasă; cele numite periodice se învârtesc în jurul soarelui ca și planetele. Mai înainte lumea credea că cometele prevestiau nenorociri, mari prin putința unei ciocniri cu pământul.; dar știința a dovedit deșertăciunea unei asemenea păreri.

comite v. a face, a făptui (mai ales ceva rău): a comite o greșală, o crimă.

*cométă f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kométes, ĭar acesta d. kóme, coamă, păr lung). Stea rătăcitoare care descrie în prejuru soareluĭ o lungă elipsă orĭ parabolă și care e însoțită de o coadă luminoasă (și de aceĭa poporu o numește stea cu coadă). – Uniĭ zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astăzĭ că cometele țin de sistema noastră planetară și că străbat spațiu în órbite foarte excentrice, al căror focar îl ocupă soarele. Îs multe al căror mers și înturnare poate fi calculată din ainte cu oare-care aproximațiune. Cometa numită a luĭ Halley revine la fie-care 75 de anĭ; alta își face revoluțiunea în treĭ anĭ și jumătate, alta în șase și treĭ sferturĭ ș. a. – Poporu, în ignoranța luĭ, atribue cometelor oare-care influență asupra lucrurilor de pe pămînt, ceĭa ce e o pură superstițiune.

arată toate definițiile

Intrare: cometă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • come
  • cometa
plural
  • comete
  • cometele
genitiv-dativ singular
  • comete
  • cometei
plural
  • comete
  • cometelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comet
  • cometul
  • cometu‑
plural
  • comete
  • cometele
genitiv-dativ singular
  • comet
  • cometului
plural
  • comete
  • cometelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comi
  • comita
plural
  • comite
  • comitele
genitiv-dativ singular
  • comite
  • comitei
plural
  • comite
  • comitelor
vocativ singular
plural
Intrare: comite (vb.)
verb (VT623)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • comite
  • comitere
  • comis
  • comisu‑
  • comițând
  • comițându‑
singular plural
  • comite
  • comiteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • comit
(să)
  • comit
  • comiteam
  • comisei
  • comisesem
a II-a (tu)
  • comiți
(să)
  • comiți
  • comiteai
  • comiseși
  • comiseseși
a III-a (el, ea)
  • comite
(să)
  • comi
  • comitea
  • comise
  • comisese
plural I (noi)
  • comitem
(să)
  • comitem
  • comiteam
  • comiserăm
  • comiseserăm
  • comisesem
a II-a (voi)
  • comiteți
(să)
  • comiteți
  • comiteați
  • comiserăți
  • comiseserăți
  • comiseseți
a III-a (ei, ele)
  • comit
(să)
  • comi
  • comiteau
  • comiseră
  • comiseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cometă comet comită

  • 1. Corp ceresc alcătuit dintr-un nucleu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din cauza presiunii luminii acestuia; stea cu coadă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ca o coadă de cometă... vălul de borangic o învăluia pînă la călcîie. ANGHEL, PR. 26.
      surse: DLRLC
    • Poetul a iubit... Cometele ce pier. NEGRUZZI, S. II 69.
      surse: DLRLC
    • Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, O. II 10.
      surse: DLRLC

etimologie:

comite (vb.)

  • 1. A face, a înfăptui, a săvârși (o greșeală, o faptă rea).
    exemple
    • Comisese o sumă de orori. C. PETRESCU, C. V. 98.
      surse: DLRLC
    • Voi, cei ce-n lume ați comis păcate, Lăsați-vă năravul la intrare. TOPÎRCEANU, B. 95.
      surse: DLRLC
    • Inima ta de cetățean te lasă să comiți o asemenea scamatorie în banii statului? ALECSANDRI, T. 769.
      surse: DLRLC

etimologie: