comisionare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: comisiona] (Înv; nob) Procurare prin mijlocirea unui comisionar (1).

COMISIONÁ, comisionez, vb. I. Tranz. A procura ceva prin mijlocirea unui comisionar. [Pr.: -si-o-] – Din fr. commissionner.

comisiona vt [At: HASDEU, I.C. 103 / Pzi: ~nez / E: fr commissionner] (Înv) A procura ceva prin mijlocirea unui comisionar (1).

comisionár sm [At: ȘTEFĂNESCU, C. 10 / V: (înv) ~nér / Pl: ~i / E: fr commissionnaire] 1 Persoană însărcinată să trateze afaceri în contul altcuiva, în schimbul unui beneficiu. 2 Persoană care expediază scrisori, colete etc. pe cale particulară.

COMISIONÁ, comisionez, vb. I. Tranz. (Înv.) A procura ceva prin mijlocirea unui comisionar. [Pr.: -si-o-] – Din fr. commissionner.

COMISIONÁ, comisionez, vb. I. Tranz. (Învechit) A procura (ceva) prin mijlocirea unui comisionar. Strîngînd părintele Duhu para cite para, și-a comisionat cărți spiritiste. CREANGĂ, A. 141 – Pronunțat: -si-o-.

COMISIONÁR, comisionari, s. m. (În orînduirea capitalistă) 1. Persoană care face oficiul de intermediar în chestiuni comerciale, în schimbul unei sume anumite. Cumpără toate tablourile cele mai prețioase dintr-o expoziție, fără ca să le vază măcar, prin comisionarul său. GHEREA, ST. CR. I 231. 2. (Ieșit din uz) Persoană care se ocupă cu transmiterea de scrisori sau pachete pe cale particulară. – Pronunțat: -si-o-.

COMISIONÁR s.m. Intermediar în operații comerciale, care primește în schimbul serviciilor făcute un comision. ♦ Persoană care face diferite servicii în schimbul unei anumite sume. [< fr. commissionnaire].

COMISIONÁR s. m. 1. persoană care face diferite servicii în schimbul unei anumite sume. 2. intermediar în operații comerciale, care primește în schimbul serviciilor făcute un comision. (< fr. commissionnaire)

A COMISIONÁ ~éz tranz. (mărfuri, bunuri etc.) A obține prin intermediul unui comisionar. [Sil. -si-o-] /<fr. commissioner

COMISIONÁR ~i m. 1) Persoană care mijlocește o operație comercială; intermediar; samsar. 2) Persoană care se ocupă de transmiterea scrisorilor și a pachetelor pe cale particulară. [Sil. -si-o-] /<fr. commissionnaire

comisionà v. 1. a însărcina pe cineva de a lucra, dându-i o comisiune; 2. a-și procura printr’un comisionar: și-a comisionat cărți CR.

comisionar m. 1. cel ce face, cu un scăzământ, comerț pe seama altuia; 2. om a cărui meserie e de a face comisiuni, etc.

*comisionár m. (fr. commissionnaire. V. comisiune). Cel ce vinde și cumpără pe socoteala altuĭa și primește o remiză. Persoană care primește însărcinărĭ de la public, cum ar fi căutarea uneĭ case, ducerea uneĭ scrisorĭ, unuĭ pachet mic ș. a. V. hamal.

*comisionéz v. tr. (fr. commissionner. V. demisionez). Rar. Însărcinez, daŭ mandat: te comisionez să-mĭ aducĭ grîŭ. Comand pin intermediar: comisionez cărțĭ.

comisioná (a ~) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 comisioneáză

comisionár (-si-o-) s. m., pl. comisionári

comisioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. comisionéz, 3 sg. și pl. comisioneáză

comisionár s. m. (sil. -si-o-), pl. comisionári