cometă sf [At: URECHE, ap. LET. I 197/12 / V: (înv) ~met smi, ~mit¹ sm, ~mită sf / Pl: ~te / E: lat cometa, ngr ϰομήτης, fr comète] 1 Corp ceresc alcătuit dintr-un nulceu luminos înconjurat de gaze și de pulberi, care, uneori, se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui, din cauza presiunii luminii acestuia. 2 (Îs) ~te periodice Comete care reapar la orizont după un anumit număr de ani. corectat(ă)

COMETĂ, comete, s. f. Corp ceresc alcătuit dintr-uîn nucleu în general luminos, înconjurat de gaze (care îi dau un aspect nebulos) și (de obicei) dintr-o prelungire luminoasă în formă de coadă, alcătuită din gazele respinse de presiunea luminii solare. Ca o coadă de cometă... vălul de borangic o învăluia pînă la călcîie. ANGHEL, PR. 26. Poetul a iubit... Cometele ce pier. NEGRUZZI, S. II 69. Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, O. II 10. – Variante: (învechit) comet (ALEXANDRESCU, P. 79) s. n., (popular) comită (TEODORESCU, P. P. 105) s. f.

COMETĂ s.f. Astru rătăcitor care descrie o elipsă întinsă și prezintă de obicei o prelungire luminoasă. [< fr. comète, it., lat. cometa < gr. kometes – încomat].

COMETĂ s. f. corp ceresc format dintr-un nucleu înconjurat de o nebuloasă, cu o prelungire luminoasă, din diferite gaze rarefiate, care descrie o elipsă întinsă în jurul Soarelui. (< fr. comète, lat. cometa, gr. kometes, stea cu plete)

COMETĂ ~e f. Astru nebulos care descrie în jurul Soarelui o elipsă alungită și care este însoțit de un apendice luminos; stea cu coadă. [G.-D. cometei] /<fr. comete, lat. cometa

cometă f. corp ceresc numit și stea cu coadă, pentru că sâmburele-i luminos e mai adesea înconjurat de o coamă sau umbrat de o coadă luminoasă; cele numite periodice se învârtesc în jurul soarelui ca și planetele. Mai înainte lumea credea că cometele prevestiau nenorociri, mari prin putința unei ciocniri cu pământul.; dar știința a dovedit deșertăciunea unei asemenea păreri.

*cométă f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kométes, ĭar acesta d. kóme, coamă, păr lung). Stea rătăcitoare care descrie în prejuru soareluĭ o lungă elipsă orĭ parabolă și care e însoțită de o coadă luminoasă (și de aceĭa poporu o numește stea cu coadă). – Uniĭ zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astăzĭ că cometele țin de sistema noastră planetară și că străbat spațiu în órbite foarte excentrice, al căror focar îl ocupă soarele. Îs multe al căror mers și înturnare poate fi calculată din ainte cu oare-care aproximațiune. Cometa numită a luĭ Halley revine la fie-care 75 de anĭ; alta își face revoluțiunea în treĭ anĭ și jumătate, alta în șase și treĭ sferturĭ ș. a. – Poporu, în ignoranța luĭ, atribue cometelor oare-care influență asupra lucrurilor de pe pămînt, ceĭa ce e o pură superstițiune.

comet smi vz cometă

comit¹ sm vz cometă

comită sf vz cometă

COMITĂ s. f. v. cometă.

cometă s. f., g.-d. art. cometei; pl. comete

cometă s. f., g.-d. art. cometei; pl. comete

cometă s. f., pl. comete

cometă, -te.

COMETĂ s. (ASTRON.) stea cu coadă, (pop.) stea comată, stea cu coamă.

COMETĂ s. (ASTRON.) stea cu coadă, (pop.) stea comată, stea cu coamă.

cometă (comete), s. f. – Corp ceresc, stea cu coadă. Var. (înv.) comet, comit. Lat. cometa (sec. XIX) și înainte din gr. ϰομήτης (sec. XVII). Cf. Murnu 15; Gáldi 167.

cometă cu coadă expr. (er.) penis.