COMENSUALÍSM s. n. (Biol.) Formă specifică de relații între două plante sau două animale, în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt. [Pr.: -su-a-. – Var.: comensalísm s. n.] – După germ. Kommensalismus, fr. commensalisme.

comensualísm sns [At: DEX² / V: ~salísm sn / E: ger Kommensalismus, fr commeensalisme] 1-2 (Blg) Formă de relații între două plante (sau două animale), în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt.

COMENSUALÍSM s. n. (Biol.) Formă de relații între două plante sau două animale, în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt. [Pr.: -su-a-. – Var.: comensalísm s. n.] – După germ. Kommensalismus, fr. commensalisme.

COMENSUALÍSM s.n. (Biol.) Stare a plantelor sau a animalelor care trăiesc împreună, folosind ca hrană aceleași materii nutritive. [Pron. -su-a-, var. comensalism s.n. / cf. fr. commensalisme, germ. Kommensalismus].

COMENSUALÍSM s. n. (biol.) formă de conviețuire cvasipermanentă între două organisme care folosesc ca hrană aceleași materii nutritive. (după fr. commensalisme)

COMENSUALÍSM n. Conviețuire a două specii de animale sau plante dintre care una trăiește pe seama celeilalte (fără a-i pricinui daune esențiale). [Sil. -su-a-] /<germ. Kommensalismus, fr. commensalisme

comensalísm sn vz comensualism

COMENSALÍSM s.n. v. comensualism.

comensualísm (-su-a-) s. n.

comensualísm s. n. (sil. -su-a-)

comensalísm s. n.

COMENSUALÍSM s. (BIOL.) metabioză.

COMENSUALISM s. (BIOL.) metabioză.