14 definiții pentru comensualism comensalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comensualísm sns [At: DEX2 / V: ~salísm sn / E: ger Kommensalismus, fr commeensalisme] 1-2 (Blg) Formă de relații între două plante (sau două animale), în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt.

COMENSUALÍSM s. n. (Biol.) Formă specifică de relații între două plante sau două animale, în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt. [Pr.: -su-a-.Var.: comensalísm s. n.] – După germ. Kommensalismus, fr. commensalisme.

COMENSUALÍSM s. n. (Biol.) Formă de relații între două plante sau două animale, în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt. [Pr.: -su-a-.Var.: comensalísm s. n.] – După germ. Kommensalismus, fr. commensalisme.

COMENSUALÍSM s.n. (Biol.) Stare a plantelor sau a animalelor care trăiesc împreună, folosind ca hrană aceleași materii nutritive. [Pron. -su-a-, var. comensalism s.n. / cf. fr. commensalisme, germ. Kommensalismus].

COMENSUALÍSM s. n. (biol.) formă de conviețuire cvasipermanentă între două organisme care folosesc ca hrană aceleași materii nutritive. (după fr. commensalisme)

COMENSUALÍSM n. Conviețuire a două specii de animale sau plante dintre care una trăiește pe seama celeilalte (fără a-i pricinui daune esențiale). [Sil. -su-a-] /<germ. Kommensalismus, fr. commensalisme

comensalísm sn vz comensualism

COMENSALÍSM s. n. v. comensualism.

COMENSALÍSM s. n. v. comensualism.

COMENSALÍSM s.n. v. comensualism.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comensualísm (-su-a-) s. n.

comensualísm s. n. (sil. -su-a-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMENSUALÍSM s. (BIOL.) metabioză.

COMENSUALISM s. (BIOL.) metabioză.

Intrare: comensualism
  • silabație: -su-a-lism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comensualism
  • comensualismul
  • comensualismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • comensualism
  • comensualismului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comensalism
  • comensalismul
  • comensalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • comensalism
  • comensalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

comensualism comensalism

  • 1. biologie Formă specifică de relații între două plante sau două animale, în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt.
    surse: MDA2 DEX '09 DN sinonime: metabioză

etimologie: