METABIOZĂ s. f. (Biol.) Comensualism. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. métabiose.

metabioză sf [At: DEX / P: ~bi-o~ / Pl: ~ze / E: fr métabiose] (Blg) Simbioză în care unul dintre organisme este beneficiar, iar celălalt nu Si: comensualism.

METABIOZĂ, metabioze, s. f. (Biol.) Comensualism. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. métabiose.

METABIOZĂ s.f. (Biol.) Simbioză de tip particular, în care unul dintre organisme este beneficiar și celălalt nu; comensualism. [Pron. -bi-o-. / < germ. Metabiose].

METABIOZĂ s. f. (biol.) 1. simbioză în care unul dintre organisme transformă mediul nutritiv pentru a fi utilizat mai târziu de celălalt. 2. schimbare a condițiilor de viață datorită unor cauze externe. (< germ. Metabiose)

!metabioză (desp. -bi-o-) s. f., g.-d. art. metabiozei; pl. metabioze

metabioză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. metabiozei

metabioză s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. metabiozei; pl. metabioze

METABIÓZĂ (< fr. {i}) s. f. (BIOL.) 1. Comensualism. 2. Condiție de trai a unui organism numai după ce altul i-a pregătit. ambianța. 3. Schimbare a condițiilor de viață datorită unor cauze externe (de ex. mutațiile bacteriene provocate de radiații).

METABIOZĂ s. v. comensualism.

metabioză s.f. (biol.) comensualism. Metabioza este o formă de conviețuire cvasipermanentă între două plante sau între două animale.

METABIOZĂ s. (BIOL.) comensualism.