7 definiții pentru combinor

combinór sn [At: ENC. TEHN. I, 168 / Pl: ~i / E: fr combineur] Organ suplimentar al fiecărui sector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor.

COMBINÓR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. – Combina + suf. -or.

COMBINÓR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. – Combina + suf. -or.

combinór s. n., pl. combinoáre

combinór s. n., pl. combinoáre

COMBINÓR s.n. Organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. [După fr. combinateur].

COMBINÓR s. n. organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. (după fr. combinateur)

Intrare: combinor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular combinor combinorul
plural combinoare combinoarele
genitiv-dativ singular combinor combinorului
plural combinoare combinoarelor
vocativ singular
plural