6 definiții pentru combinor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

combinor sn [At: ENC. TEHN. I, 168 / Pl: ~i[1] / E: fr combineur] Organ suplimentar al fiecărui sector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor.

  1. Incongruență morfologică pentru sn. — Ladislau Strifler

COMBINÓR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. – Combina + suf. -or.

COMBINÓR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. – Combina + suf. -or.

COMBINÓR s.n. Organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. [După fr. combinateur].

COMBINÓR s. n. organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. (după fr. combinateur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

combinór s. n., pl. combinoáre

combinór s. n., pl. combinoáre

Intrare: combinor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinor
  • combinorul
  • combinoru‑
plural
  • combinoare
  • combinoarele
genitiv-dativ singular
  • combinor
  • combinorului
plural
  • combinoare
  • combinoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

combinor

  • 1. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Combina + sufix -or.
    surse: DEX '98 DEX '09