7 definiții pentru combinor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMBINOR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. – Combina + suf. -or.

COMBINOR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. – Combina + suf. -or.

combinor sn [At: ENC. TEHN. I, 168 / Pl: ~i[1] / E: fr combineur] Organ suplimentar al fiecărui sector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor.

  1. Incongruență morfologică pentru sn. — Ladislau Strifler

COMBINOR s.n. Organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. [După fr. combinateur].

COMBINOR s. n. organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele. (după fr. combinateur)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

combinor s. n., pl. combinoare

Intrare: combinor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combinor
  • combinorul
  • combinoru‑
plural
  • combinoare
  • combinoarele
genitiv-dativ singular
  • combinor
  • combinorului
plural
  • combinoare
  • combinoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

combinor, combinoaresubstantiv neutru

  • 1. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Combina + sufix -or. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.