13 definiții pentru combineră combaineră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

combáiner, ~ă smf vz combiner

COMBAINÉR, -Ă s. m. și f. v. combiner.

COMBAINÉR, -Ă s. m. și f. v. combiner.

COMBINÉR, -Ă, combineri, -e, s. m. și f. Muncitor calificat care manevrează o combină. [Var.: combainér, -ă s. m. și f.] – Combină + suf. -ar. Cf. rus. kombainer.

COMBINÉR, -Ă, combineri, -e, s. m. și f. Muncitor calificat care manevrează o combină. [Var.: combainér, -ă s. m. și f.] – Combină + suf. -ar. Cf. rus. kombainer.

COMBÁINER, -Ă, combaineri, -e, s. m. și f. Combiner. – Pronunțat: -bai-.

COMBINÉR, -Ă, combineri, -e, s. m. și f. Persoană care manevrează o combină, avînd calificarea necesară. Trebuie să pregătim un număr din ce în ce mai mare de tractoriști, combineri, mecanici agricoli, brigadieri, socotitori și președinți de gospodării colective, care trebuie să capete o pregătire profesională și politică tot mai înaltă. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 47.

COMBAINÉR, -Ă s.m. și f. v. combiner.

COMBINÉR, -Ă s.m. și f. Manipulant al unei combine; combainist. [Var. combainer, -ă s.m.f. / < combină + -er, cf. rus. kombainer].

COMBINÉR, -Ă s. m. f. manipulant al unei combine. (după rus. kombainer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

combinéră (rar) s. f., g.-d. art. combinérei; pl. combinére

combinéră s. f., g.-d. art. combinérei; pl. combinére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMBINÉR s. combainist. (~ul conduce o combină.)

COMBINER s. combainist. (~ conduce o combină.)

Intrare: combineră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combine
  • combinera
plural
  • combinere
  • combinerele
genitiv-dativ singular
  • combinere
  • combinerei
plural
  • combinere
  • combinerelor
vocativ singular
  • combine
  • combinero
plural
  • combinerelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combaine
  • combainera
plural
  • combainere
  • combainerele
genitiv-dativ singular
  • combainere
  • combainerei
plural
  • combainere
  • combainerelor
vocativ singular
  • combaine
  • combainero
plural
  • combainerelor

combiner, -ă combiner combineră combainer combaineră

  • 1. Muncitor calificat care manevrează o combină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: combainist, -ă un exemplu
    exemple
    • Trebuie să pregătim un număr din ce în ce mai mare de tractoriști, combineri, mecanici agricoli, brigadieri, socotitori și președinți de gospodării colective, care trebuie să capete o pregătire profesională și politică tot mai înaltă. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 47.
      surse: DLRLC
  • comentariu DLRLC prezintă intrare separată pentru combainer, ca sinonim al lui combiner.
    surse: dexonline

etimologie:

  • Combină + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. limba rusă kombainer
    surse: DEX '09 DEX '98 DN