15 definiții pentru combiner combainer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

combinér sm [At: DA ms / V: ~báiner, ~ă smf / Pl: ~i / E: combină + -er] 1-2 Muncitor pe combină (1-2).

COMBINÉR, -Ă, combineri, -e, s. m. și f. Muncitor calificat care manevrează o combină. [Var.: combainér, -ă s. m. și f.] – Combină + suf. -ar. Cf. rus. kombainer.

COMBINÉR, -Ă, combineri, -e, s. m. și f. Muncitor calificat care manevrează o combină. [Var.: combainér, -ă s. m. și f.] – Combină + suf. -ar. Cf. rus. kombainer.

COMBINÉR, -Ă, combineri, -e, s. m. și f. Persoană care manevrează o combină, avînd calificarea necesară. Trebuie să pregătim un număr din ce în ce mai mare de tractoriști, combineri, mecanici agricoli, brigadieri, socotitori și președinți de gospodării colective, care trebuie să capete o pregătire profesională și politică tot mai înaltă. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 47.

COMBINÉR, -Ă s.m. și f. Manipulant al unei combine; combainist. [Var. combainer, -ă s.m.f. / < combină + -er, cf. rus. kombainer].

COMBINÉR, -Ă s. m. f. manipulant al unei combine. (după rus. kombainer)

COMBINÉR ~i m. Muncitor calificat care conduce o combină. /combină + suf. ~ar

combáiner, ~ă smf vz combiner

COMBAINÉR, -Ă s. m. și f. v. combiner.

COMBAINÉR, -Ă s. m. și f. v. combiner.

COMBÁINER, -Ă, combaineri, -e, s. m. și f. Combiner. – Pronunțat: -bai-.

COMBAINÉR, -Ă s.m. și f. v. combiner.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

combinér (rar) s. m., pl. combinéri

combinér s. m., pl. combinéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMBINÉR s. combainist. (~ul conduce o combină.)

COMBINER s. combainist. (~ conduce o combină.)

Intrare: combiner
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combiner
  • combinerul
  • combineru‑
plural
  • combineri
  • combinerii
genitiv-dativ singular
  • combiner
  • combinerului
plural
  • combineri
  • combinerilor
vocativ singular
  • combinerule
  • combinere
plural
  • combinerilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combainer
  • combainerul
  • combaineru‑
plural
  • combaineri
  • combainerii
genitiv-dativ singular
  • combainer
  • combainerului
plural
  • combaineri
  • combainerilor
vocativ singular
  • combainerule
  • combainere
plural
  • combainerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

combiner, -ă combiner combineră combainer combaineră

  • 1. Muncitor calificat care manevrează o combină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: combainist, -ă un exemplu
    exemple
    • Trebuie să pregătim un număr din ce în ce mai mare de tractoriști, combineri, mecanici agricoli, brigadieri, socotitori și președinți de gospodării colective, care trebuie să capete o pregătire profesională și politică tot mai înaltă. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 47.
      surse: DLRLC
  • comentariu DLRLC prezintă intrare separată pentru combainer, ca sinonim al lui combiner.
    surse: dexonline

etimologie:

  • Combină + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. limba rusă kombainer
    surse: DEX '09 DEX '98 DN