COMBATIV, -Ă, combativi, -e, adj. Care susține cu dârzenie și cu perseverență o idee, un punct de vedere, o concepție. – Din fr. combatif.

combativ, ~ă a [At: CARAGIALE, M. 52 / Pl: ~i, ~e / E: fr combatif] Care luptă cu dârzenie și cu perseverență pentru susținerea unui punct de vedere, a unei idei, a unei concepții etc. corectat(ă)

COMBATIV, -Ă, combativi, -e, adj. Care luptă cu dârzenie și cu perseverență pentru susținerea unui punct de vedere, a unei idei, a unei concepții. – Din fr. combatif.

COMBATIV, -Ă, combativi, -e, adj. Care luptă cu dîrzenie și cu perseverență pentru un punct de vedere, o idee, o concepție. Clasa muncitoare internațională, ca cea mai consecventă și mai combativă apărătoare a păcii, pășește în primele rînduri ale forțelor antiimperialiste, pentru pace. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1/2, 113. Partidul comunist al Uniunii Sovietice a fost chiar de la înființarea sa un partid combativ al proletariatului, strîns legat ăe clasa muncitoare, de popor, neînduplecat față de oportuniști, revoluționar față de exploatatori și puterea lor de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 355, 2/1. Era o gazetă eminamente combativă, făcînd crîncenă opoziție. CARAGIALE, O. II 296.

COMBATIV, -Ă adj. Dîrz, perseverent în luptă, în susținerea unui punct de vedere, a unei idei etc. [Cf. it. combativo, fr. combatif].

COMBATIV, -Ă adj. dârz, perseverent în luptă, în susținerea unui punct de vedere, a unei idei etc. (< fr. combatif)

COMBATIV ~ă (~i, ~e) 1) Care luptă cu dârzenie și cu perseverență; caracterizat prin luptă activă și dârză. Poezie ~ă. /<fr. combatif

combativ adj. m., pl. combativi; f. combativă, pl. combative

combativ adj. m., pl. combativi; f. combativă, pl. combative

combativ adj. m., pl. combativi; f. sg. combativă, pl. combative

COMBATIV adj. critic, polemic. (Ton ~.)

COMBATIV adj. critic, polemic. (Ton ~.)