11 definiții pentru combativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

combativ, ~ă a [At: CARAGIALE, M. 52 / Pl: ~i, ~e / E: fr combattif] Care luptă cu dârzenie și cu perseverență pentru susținerea unui punct de vedere, a unei idei, a unei concepții etc.

COMBATÍV, -Ă, combativi, -e, adj. Care susține cu dârzenie și cu perseverență o idee, un punct de vedere, o concepție. – Din fr. combatif.

COMBATÍV, -Ă, combativi, -e, adj. Care luptă cu dârzenie și cu perseverență pentru susținerea unui punct de vedere, a unei idei, a unei concepții. – Din fr. combatif.

COMBATÍV, -Ă, combativi, -e, adj. Care luptă cu dîrzenie și cu perseverență pentru un punct de vedere, o idee, o concepție. Clasa muncitoare internațională, ca cea mai consecventă și mai combativă apărătoare a păcii, pășește în primele rînduri ale forțelor antiimperialiste, pentru pace. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1/2, 113. Partidul comunist al Uniunii Sovietice q fost chiar de la înființarea sa un partid combativ al proletariatului, strîns legat ăe clasa muncitoare, de popor, neînduplecat față de oportuniști, revoluționar față de exploatatori și puterea lor de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 355, 2/1. Era o gazetă eminamente combativă, făcînd crîncenă opoziție. CARAGIALE, O. II 296.

COMBATÍV, -Ă adj. Dârz, perseverent în luptă, în susținerea unui punct de vedere, a unei idei etc. [Cf. it. combativo, fr. combatif].

COMBATÍV, -Ă adj. dârz, perseverent în luptă, în susținerea unui punct de vedere, a unei idei etc. (< fr. combatif)

COMBATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care luptă cu dârzenie și cu perseverență; caracterizat prin luptă activă și dârză. Poezie ~ă. /<fr. combatif


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

combatív adj. m., pl. combatívi; f. combatívă, pl. combatíve

combatív adj. m., pl. combatívi; f. sg. combatívă, pl. combatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMBATÍV adj. critic, polemic. (Ton ~.)

COMBATIV adj. critic, polemic. (Ton ~.)

Intrare: combativ
combativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combativ
  • combativul
  • combativu‑
  • combati
  • combativa
plural
  • combativi
  • combativii
  • combative
  • combativele
genitiv-dativ singular
  • combativ
  • combativului
  • combative
  • combativei
plural
  • combativi
  • combativilor
  • combative
  • combativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

combativ

  • 1. Care susține cu dârzenie și cu perseverență o idee, un punct de vedere, o concepție.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: critic (adj.) polemic 3 exemple
    exemple
    • Clasa muncitoare internațională, ca cea mai consecventă și mai combativă apărătoare a păcii, pășește în primele rînduri ale forțelor antiimperialiste, pentru pace. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1/2, 113.
      surse: DLRLC
    • Partidul comunist al Uniunii Sovietice a fost chiar de la înființarea sa un partid combativ al proletariatului, strîns legat de clasa muncitoare, de popor, neînduplecat față de oportuniști, revoluționar față de exploatatori și puterea lor de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 355, 2/1.
      surse: DLRLC
    • Era o gazetă eminamente combativă, făcînd crîncenă opoziție. CARAGIALE, O. II 296.
      surse: DLRLC

etimologie: