COMBATIV, -Ă, combativi, -e, adj. Care luptă cu dîrzenie și cu perseverență pentru un punct de vedere, o idee, o concepție. Clasa muncitoare internațională, ca cea mai consecventă și mai combativă apărătoare a păcii, pășește în primele rînduri ale forțelor antiimperialiste, pentru pace. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1/2, 113. Partidul comunist al Uniunii Sovietice a fost chiar de la înființarea sa un partid combativ al proletariatului, strîns legat ăe clasa muncitoare, de popor, neînduplecat față de oportuniști, revoluționar față de exploatatori și puterea lor de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 355, 2/1. Era o gazetă eminamente combativă, făcînd crîncenă opoziție. CARAGIALE, O. II 296.