combatere sf [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 111, 10/3 / Pl: ~ri /E: combate] 1 Participare la o luptă. 2 Luptă dusă împotriva unor atitudini, a unor idei, a persoanelor care le susțin. 3 Adoptare a unor măsuri de stârpire a unui flagel, a unei boli etc.

COMBATERE, combateri, s. f. Acțiunea de a combate; luptă. Cunoașterea caracterului obiectiv al legilor din natură și societate, descoperite de marxism-leninism, are o deosebită importanță în lupta pentru combaterea ideologiei putrede a imperialismului. CONTEMPORANUL, S.II, 1953, nr. 326, 2/4.

COMBATERE s.f. 1. Acțiunea de a combate; luptă. 2. (Log.) Demonstrație a falsității sau a netemeiniciei unei teze. [< combate].

COMBATE, combat, vb. III. 1. Tranz. A lupta împotriva unor atitudini, unor idei și împotriva persoanelor care le susțin. 2. Tranz. A lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc. 3. Intranz. (Înv.) A lua parte la o luptă, a lupta. – Din fr. combattre (după bate).

combate [At: ALECSANDRI, P. II, 155 / Pzi: combat / E: fr combattre] 1 vi (Frî) A lua parte la o luptă. 2 vt A lupta împotriva unor atitudini, unor idei și împotriva persoanelor care le susțin. 3 vt A lua măsuri de stârpire a unui flagel, a unei boli etc.

COMBATE, combat, vb. III. 1. Tranz. A lupta împotriva unor atitudini, unor idei și împotriva persoanelor care le susțin. 2. Tranz. A lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc. 3. Intranz. (Franțuzism, înv.) A lua parte la o luptă, a (se) lupta. – Din fr. combattre (după bate).

COMBATE, combat, vb. III. 1. Tranz. A lupta împotriva unei idei, a unor atitudini și a persoanelor care le susțin. Orice subapreciere a criticii.și autocriticii, orice încercare de sugrumare a criticii de jos trebuie combătută cu energie. GHEORGHIU-DEJ, Î. DEM. 30. Leninismul combate orice tendință de rigiditate, mecanicism și sectarism în lupta politică și învață partidele comuniste să nu renunțe la folosirea aliaților vremelnici. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2628. 2. Tranz. (Cu privire la flageluri sociale) A lua măsuri de stîrpire. Echipele sanitare combat cu succes febra tifoidă. 3. Intranz. (Franțuzism învechit) A lua parte la o luptă, a (se) lupta, a se război. Pîrcălabul leremia Golia... combătea cu o deosebită bravură alăturea cu Ion-vodă, adecă acolo unde lupta era mai crîncenă. HASDEU, V. 89. Ostași călări și pedestri, purtînd spade și scuturi și combătînd cu fiare sălbatice. ODOBESCU, S. II 188. Mergi de te-narmă, mergi de combate. ALECSANDRI, P. II 155.

COMBATE vb. III. tr. 1. A lupta împotriva unor idei, a unor atitudini și a celor care le susțin. 2. A lua măsuri de stîrpire a unui flagel social, a unei epidemii, boli etc. [P.i. combat. / < it. combattere, cf. fr. combattre].

COMBATE vb. tr. 1. a lupta împotriva unor idei, atitudini și a celor care le susțin. 2. a lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc. (după fr. combattre)

A COMBATE combat tranz. 1) (idei, teorii, atitudini sau persoane care le susțin) A respinge, aducând contraargumente. 2) (calamități naturale, epidemii, maladii) A face să dispară, depunând eforturi și utilizând procedee corespunzătoare. /<fr. combattre

combate v. 1. a se bate cu dușmanul, a se lupta; 2. fig. a se împotrivi, a stăpâni: a combate prejudiciile.

*combát, -bătút, a -báte v. tr. (fr. combattre, d. lat. combattúere). Mă bat, lupt contra (maĭ ales fig.): combat demagogia, prejudiciile. V. intr. Voi combate pînă la moarte.

combatere s. f., g.-d. art. combaterii; pl. combateri

combatere s. f., g.-d. art. combaterii; pl. combateri

combatere s. f. → batere

combate (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. combat, 2 sg. combați, 3 sg. combate, imperf. 1 combăteam, perf. s. 1 sg. combătui, m.m.c.p. 1 pl. combătuserăm; conj. prez. 1 sg. să combat, 3 să combată; ger. combătând; part. combătut corectat(ă)

combate (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. combat, 1 pl. combatem, 2 pl. combateți, imperf. 3 sg. combătea; conj. prez. 3 să combată; imper. 2 sg. combate, 2 pl. combateți; part. combătut

combate vb. → bate

COMBATE vb. v. bate, lupta, război.

combate vb. v. BATE. LUPTA. RĂZBOI.

combate (-t, -tut), vb. – A lupta împotriva unor atitudini, idei etc. Fr. combattre, adaptat conjug. lui a bate. – Der. combatant, s. m.; combativ, adj.; combativitate, s. f., din fr.

COMBÁTERE (< combate) s. f. 1. Acțiunea de a combate; luptă. 2. (LOG.) Demonstrare a falsității sau netemeiniciei unei teze. 3. (FITOPAT.) Totalitatea măsurilor ce se aplică în vederea prevenirii pătrunderii dăunătorilor și paraziților într-o cultură agricolă ori pădure, precum și pentru distrugerea lor. În funcție de mijloacele utilizate c. poate fi: chimică (cu substanțe chimice), biologici (se recurge la prădători sau agenți patogeni ai dăunătorilor), mecanică (șanțuri, curse), fizică (ardere, afumare), integrată (combinarea unor procedee fizice, chimice, biologice, mecanice) etc. 4. (MED.) Complex de măsuri pentru eradicarea unei boli infecțioase constînd din tratament adecvat, izolarea bolnavilor, măsuri de carantină, dezinfecții și deratizare etc.