12 definiții pentru comandir
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMANDIR, comandiri, s. m. (Înv.) Comandant. – Din rus. komandir.
COMANDIR, comandiri, s. m. (Înv.) Comandant. – Din rus. komandir.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
comandir sm [At: DUMITRACHE, 20 / V: ~men~ / Pl: ~i / E: rs командиръ] 1-8 (Înv) Comandant (1-8). 9 (Iuz) Comandantul corpului de sergenți de stradă dintr-o comună urbană.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMANDIR, comandiri, s. m. (Mil., învechit și popular) Comandant. Caii care fugeau mai tare erau tot cei ai comandirului armatei. MACEDONSKI, O. III 40. Multe însușiri Să aibă se cuvine un vrednic comandir. NEGRUZZI, S. II 191. Era vorbă ca să se mai facă un escadron și un batalion de oșteni, înștiințează-mă, mă rog, băbacă, dacă aceasta s-au făcut și cine sînt comandirii. KOGĂLNICEANU, S. 59.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comandir m. comandant (învechit): Tudor Vladimirescu fu comandir de panduri. [Rus. COMANDIRŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*comandír m. (rus. komandir, d. fr. commandeur, comandor). Vechĭ. Comandant. Azĭ. Pop. Comandant de gardiștĭ, tist.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
comendir sm vz comandir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comandir (înv.) s. m., pl. comandiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comandir (înv.) s. m., pl. comandiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comandir s. m., pl. comandiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COMANDIR s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comandir s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ȘEF.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
comandir, comandiri, s.m. – (înv.) Comandant (în armată). – Din rus. komandir < fr. commandeur „comandor” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
comandir, comandirisubstantiv masculin
- 1. Cap, comandant, conducător, căpetenie, mai-mare, șef. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Caii care fugeau mai tare erau tot cei ai comandirului armatei. MACEDONSKI, O. III 40. DLRLC
- Multe însușiri Să aibă se cuvine un vrednic comandir. NEGRUZZI, S. II 191. DLRLC
- Era vorbă ca să se mai facă un escadron și un batalion de oșteni, înștiințează-mă, mă rog, băbacă, dacă aceasta s-au făcut și cine sînt comandirii. KOGĂLNICEANU, S. 59. DLRLC
-
etimologie:
- komandir DEX '98 DEX '09