10 definiții pentru comandir
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMANDÍR, comandiri, s. m. (Înv.) Comandant. – Din rus. komandir.
COMANDÍR, comandiri, s. m. (Înv.) Comandant. – Din rus. komandir.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
comandír sm [At: DUMITRACHE, 20 / V: ~men~ / Pl: ~i / E: rs командиръ] 1-8 (Înv) Comandant (1-8). 9 (Iuz) Comandantul corpului de sergenți de stradă dintr-o comună urbană.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMANDÍR, comandiri, s. m. (Mil., învechit și popular) Comandant. Caii care fugeau mai tare erau tot cei ai comandirului armatei. MACEDONSKI, O. III 40. Multe însușiri Să aibă se cuvine un vrednic comandir. NEGRUZZI, S. II 191. Era vorbă ca să se mai facă un escadron și un batalion de oșteni, înștiințează-mă, mă rog, băbacă, dacă aceasta s-au făcut și cine sînt comandirii. KOGĂLNICEANU, S. 59.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comandir m. comandant (învechit): Tudor Vladimirescu fu comandir de panduri. [Rus. COMANDIRŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*comandír m. (rus. komandir, d. fr. commandeur, comandor). Vechĭ. Comandant. Azĭ. Pop. Comandant de gardiștĭ, tist.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
comandír (înv.) s. m., pl. comandíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comandír s. m., pl. comandíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
COMANDÍR s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, șef.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
comandir s. v. CAP. CĂPETENIE. COMANDANT. CONDUCĂTOR. MAI-MARE. ȘEF.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
comandír, comandiri, s.m. – (înv.) Comandant (în armată). – Din rus. komandir < fr. commandeur „comandor” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
comandir
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exempleexemple
- Caii care fugeau mai tare erau tot cei ai comandirului armatei. MACEDONSKI, O. III 40.surse: DLRLC
- Multe însușiri Să aibă se cuvine un vrednic comandir. NEGRUZZI, S. II 191.surse: DLRLC
- Era vorbă ca să se mai facă un escadron și un batalion de oșteni, înștiințează-mă, mă rog, băbacă, dacă aceasta s-au făcut și cine sînt comandirii. KOGĂLNICEANU, S. 59.surse: DLRLC
-
etimologie:
- limba rusă komandirsurse: DEX '98 DEX '09