9 definiții pentru comandatură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comandatu sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: ~dant~ / Pl: ~turi / E: ger Kommandantur] (Gms) Comandament al trupelor germane de ocupație.

COMANDATÚRĂ, comandaturi, s. f. Comandament al trupelor germane de ocupație. – Din germ. Kommandatur.[1]

  1. În original: Din germ. Kommandantur, evident greșit. — LauraGellner

COMANDATÚRĂ, comandaturi, s. f. Comandament al trupelor germane de ocupație. – Din germ. Kommandatur.

COMANDATÚRĂ, comandaturi, s. f. (În armata imperialistă germană) Comandamentul (1) trupelor de ocupație (care teroriza populația din teritoriile vremelnic ocupate). Îl apucă de umăr și-l îmbrîncește spre comandatură. STANCU, D. 434. S-au produs și alte fapte care au pus în încurcătură comandatura. PAS, Z. IV 25.

COMANDATÚRĂ s.f. Comandament (al trupelor germane de ocupație). [Pl. -ri. / < germ. Kommandatur].

comandatúră s. f. comandament (al trupelor germane de ocupație). (< germ. Kommandatur)

comandatură f. (în timpul ocupației nemțești) guvern militar al unui oraș ocupat de Nemți.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

comandatúră s. f., g.-d. art. comandatúrii; pl. comandatúri

comandatúră s. f., g.-d. art. comandatúrii; pl. comandatúri

Intrare: comandatură
comandatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comandatu
  • comandatura
plural
  • comandaturi
  • comandaturile
genitiv-dativ singular
  • comandaturi
  • comandaturii
plural
  • comandaturi
  • comandaturilor
vocativ singular
plural

comandatură

  • 1. Comandament al trupelor germane de ocupație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Îl apucă de umăr și-l îmbrîncește spre comandatură. STANCU, D. 434.
      surse: DLRLC
    • S-au produs și alte fapte care au pus în încurcătură comandatura. PAS, Z. IV 25.
      surse: DLRLC

etimologie: