11 definiții pentru comandatură
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COMANDATURĂ, comandaturi, s. f. Comandament al trupelor germane de ocupație. – Din germ. Kommandatur.[1]
- În original: Din germ. Kommandantur, evident greșit. — LauraGellner
comandatură sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: ~dant~ / Pl: ~turi / E: ger Kommandantur] (Gms) Comandament al trupelor germane de ocupație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMANDATURĂ, comandaturi, s. f. Comandament al trupelor germane de ocupație. – Din germ. Kommandatur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
COMANDATURĂ, comandaturi, s. f. (În armata imperialistă germană) Comandamentul (1) trupelor de ocupație (care teroriza populația din teritoriile vremelnic ocupate). Îl apucă de umăr și-l îmbrîncește spre comandatură. STANCU, D. 434. S-au produs și alte fapte care au pus în încurcătură comandatura. PAS, Z. IV 25.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMANDATURĂ s.f. Comandament (al trupelor germane de ocupație). [Pl. -ri. / < germ. Kommandatur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
comandatúră s. f. comandament (al trupelor germane de ocupație). (< germ. Kommandatur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comandatură f. (în timpul ocupației nemțești) guvern militar al unui oraș ocupat de Nemți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
comandantură sf vz comandatură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
comandatură s. f., g.-d. art. comandaturii; pl. comandaturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
comandatură s. f., g.-d. art. comandaturii; pl. comandaturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
comandatură s. f., g.-d. art. comandaturii; pl. comandaturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
comandatură, comandaturisubstantiv feminin
- 1. Comandament al trupelor germane de ocupație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Îl apucă de umăr și-l îmbrîncește spre comandatură. STANCU, D. 434. DLRLC
- S-au produs și alte fapte care au pus în încurcătură comandatura. PAS, Z. IV 25. DLRLC
-
etimologie:
- Kommandatur DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.