11 definiții pentru comandatură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMANDATÚRĂ, comandaturi, s. f. Comandament al trupelor germane de ocupație. – Din germ. Kommandatur.[1]

  1. În original: Din germ. Kommandantur, evident greșit. — LauraGellner

comandatu sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: ~dant~ / Pl: ~turi / E: ger Kommandantur] (Gms) Comandament al trupelor germane de ocupație.

COMANDATÚRĂ, comandaturi, s. f. Comandament al trupelor germane de ocupație. – Din germ. Kommandatur.

COMANDATÚRĂ, comandaturi, s. f. (În armata imperialistă germană) Comandamentul (1) trupelor de ocupație (care teroriza populația din teritoriile vremelnic ocupate). Îl apucă de umăr și-l îmbrîncește spre comandatură. STANCU, D. 434. S-au produs și alte fapte care au pus în încurcătură comandatura. PAS, Z. IV 25.

COMANDATÚRĂ s.f. Comandament (al trupelor germane de ocupație). [Pl. -ri. / < germ. Kommandatur].

comandatúră s. f. comandament (al trupelor germane de ocupație). (< germ. Kommandatur)

comandatură f. (în timpul ocupației nemțești) guvern militar al unui oraș ocupat de Nemți.

comandantu sf vz comandatură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comandatu s. f., g.-d. art. comandaturii; pl. comandaturi

comandatu s. f., g.-d. art. comandaturii; pl. comandaturi

comandatúră s. f., g.-d. art. comandatúrii; pl. comandatúri

Intrare: comandatură
comandatură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comandatu
  • comandatura
plural
  • comandaturi
  • comandaturile
genitiv-dativ singular
  • comandaturi
  • comandaturii
plural
  • comandaturi
  • comandaturilor
vocativ singular
plural
comandantură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comandantură
  • comandantura
plural
  • comandanturi
  • comandanturile
genitiv-dativ singular
  • comandanturi
  • comandanturii
plural
  • comandanturi
  • comandanturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comandatu, comandaturisubstantiv feminin

  • 1. Comandament al trupelor germane de ocupație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Îl apucă de umăr și-l îmbrîncește spre comandatură. STANCU, D. 434. DLRLC
    • format_quote S-au produs și alte fapte care au pus în încurcătură comandatura. PAS, Z. IV 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.