colurie¹ sf [At: MINEIUL (1776), 109²/1 / Pl: ~ii / E: lat collyrium] (Înv) Colir.

colurie² sf [At: DEX-S / Pl: ~ii / E: fr cholurie] 1 Prezență a pigmenților biliari în urină. 2 Cantitatea de pigmenți biliari prezentă în urină.

COLURIE s.f. (Med.) Prezența pigmenților biliari în urină. [Gen. -iei. / < fr. cholurie, cf. gr. chole – bilă, ouron – urină].

COLURIE s. f. prezența pigmenților biliari în urină. ( ^[1]

colúrie, V. coliriŭ.

*colíriŭ n. (vgr. kollýrion, emplastru, tampon uns cu ceva, d. kollýra, pastă nedospită, d. kólla, cleĭ. V. coală, colodiŭ, acolisesc). Farm. Medicament exterior care se aplică pe ochĭ. – Și colir (fr. collyre). În sec 18 colúrie f. (d. ngr.)

colurie s. f. (sil. -ri-e)

COL-₃, v. COLO-₃. □ ~agog (v. -agog), adj., s. n., (medicament) care provoacă evacuarea bilei în intestin; ~angiectazie (v. angi/o-, v. -ectazie), s. f., dilatație patologică a căilor biliare; ~angiocolecistografie (v. angio-, v. cole-, v. cisto-, v. -grafie), s. f., metodă radiografică pentru punerea în evidență a căilor biliare hepatice și a vezicii biliare; ~angiografie (v. angio-, v. -grafie), s. f., radiografie a căilor biliare, realizată cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~angiostomie (v. angio-, v. -stomie), s. f., hepatostomie*; ~angiotomie (v. angio-, v. -tomie), s. f., operație chirurgicală a canalului biliar; ~emeză (v. -emeză), s. f., vomare biliară; ~emie (v. -emie), s. f., trecere a bilei în sînge; ~eretic (v. -eretic), adj., s. n., (medicament) care stimulează secreția biliară a ficatului; ~ereză (v. -ereză), s. f., proces de elaborare a bilei de către celulele hepatice; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a segmenților biliari în urină; sin. coleurie.

colurie s.f. (înv.) medicament lichid pentru ochi; colir.