COLPORTOR, -OARE, colportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care răspândește știri, zvonuri etc. (false). 2. S. m. (Înv.) Negustor ambulant. – Din fr. colporteur.

colportor sm [At: CĂLINESCU, E. O. II, 133 / Pl: ~i / E: fr colporteur] 1 Negustor ambulant. 2 Cel care răspândește zvonuri, știri false.

* COLPORTOR sm. ⚚ Neguțător care umblă din loc în loc ducîndu-și marfa în spinare, în cutii sau în legături, mămular, bocceagiu: bine a făcut și guvernul... interzicînd bocceaua și cutia ~ului (I.-GH.) [fr.].

COLPORTOR, colportori, s. m. 1. Cel care răspândește știri, zvonuri etc. (false). 2. (Înv.) Negustor ambulant. – Din fr. colporteur.

COLPORTOR, colportori, s. m. 1. Cel care răspîndește știri necontrolate și (de obicei) false. 2. (ieșit din uz) Negustor ambulant.

COLPORTOR s.m. 1. (Rar) Negustor, vînzător, neguțător ambulant. 2. (Fig.) Răspînditor de știri (necontrolate, false), de zvonuri, de bîrfeli. [Cf. fr. colporteur].

COLPORTOR s. m. 1. negustor ambulant. 2. (fig.) răspânditor de știri (false), de zvonuri. (<fr. colporteur)

COLPORTOR ~i m. 1) Vânzător ambulant de cărți. 2) fig. Persoană care răspândește zvonuri (de obicei false). /<fr. colporteur

colportor m. negustor ambulant care își duce marfa în spinare.

*colportór m. (fr. colporteur) saŭ colportatór m. Vînzător ambulant, marfagiŭ, bocceagiŭ. (Se zice maĭ ales de ceĭ ce vînd ziare).

colportor s. m., pl. colportori

colportor s. m., pl. colportori

colportor s. m., pl. colportori

colportor.