colportór sm [At: CĂLINESCU, E. O. II, 133 / Pl: ~i / E: fr colporteur] 1 Negustor ambulant. 2 Cel care răspândește zvonuri, știri false.

COLPORTÓR, -OÁRE, colportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care răspândește știri, zvonuri etc. (false). 2. S. m. (Înv.) Negustor ambulant. – Din fr. colporteur.

COLPORTÓR, colportori, s. m. 1. Cel care răspândește știri, zvonuri etc. (false). 2. (Înv.) Negustor ambulant. – Din fr. colporteur.

COLPORTÓR, colportori, s. m. 1. Cel care răspîndește știri necontrolate și (de obicei) false. 2. (ieșit din uz) Negustor ambulant.

COLPORTÓR s.m. 1. (Rar) Negustor, vânzător, neguțător ambulant. 2. (Fig.) Răspânditor de știri (necontrolate, false), de zvonuri, de bârfeli. [Cf. fr. colporteur].

COLPORTÓR s. m. 1. negustor ambulant. 2. (fig.) răspânditor de știri (false), de zvonuri. (<fr. colporteur)

COLPORTÓR ~i m. 1) Vânzător ambulant de cărți. 2) fig. Persoană care răspândește zvonuri (de obicei false). /<fr. colporteur

colportor m. negustor ambulant care își duce marfa în spinare.

*colportór m. (fr. colporteur) saŭ colportatór m. Vînzător ambulant, marfagiŭ, bocceagiŭ. (Se zice maĭ ales de ceĭ ce vînd ziare).

colportór s. m., pl. colportóri

colportór s. m., pl. colportóri

colportor.